Trump a mai menționat și că discuțiile cu privire la noi taxe vamale de 10% pot să fie pentru produsele din China, având în minte revendicări legate de trimiterile de fentanil în Mexic și Canada, care, în final, au drumul către SUA. Deci nu doar 1 februarie aduce probleme ci și o mulțime de discuții despre cum aceste taxe sunt ca o mână de ajutor pentru a le rezolva, da, impuse pe diferite produse, la fel precum cele de 25% deja anunțate asupra Canadei și Mexicului așa că stăm și ne întrebăm cam încotro ne îndreptăm cu aceste măsuri fiscale.

În timpul campaniei, Trump a fost foarte vocal legat de deficitul comercial al SUA faţă de Uniunea Europeană, comparând blocul european ca o „mică China” care, în mod evident, profită de SUA. Iar deficitul acesta de care vorbește s-a acutizat și mai mult în ultimul timp, dar oare chiar face diferenta dacă vorbim de 350 de miliarde de dolari? Am putea să ne întrebăm asta, dat fiind că sumele sunt colosale, dar cumva ne scapă detalii importante, greu de urmărit, nu-i așa?

Deficitul comercial ajunsese la 131 miliarde de dolari, în 2023, și culmea, s-a concentrat pe patru țări, Germania, Franța, Irlanda și Italia, de parcă toată responsabilitatea ar cădea doar pe umerii lor, dar variatele motive sunt aici pentru a încurca puțin lucrurile: cu Germania, e vorba de industria mari, iar cu Irlanda de avantajele fiscale care fac diferența fără să ne gândim la efectele pe termen lung.

Deja, Trump a impus taxe vamale pe diverse produse europene în timpul primului mandat, da, e ca un fel de represalii pentru un diferend comercial care s-a acutizat între Washington și Bruxelles, dar cumva tot noi consumatorii ajungem să plătim prețul acestor alegeri de politică comercială, și asta nu e o veste bună nici pentru consumul american.

Pe de altă parte, producătorii auto din Germania se plâng deja că tarifelor lui Trump, dar nu e clar dacă se referă și la impactul asupra consumatorilor sau este doar un joc politic, dar ce spun ei e că vor dăuna industriei auto și bineînțeles, consumatorilor din SUA, ceea ce ne face să ne întrebăm dacă chiar este corect să ne pună pe noi în situația asta.

Hildegard Mueller, președinta asociației auto germane, a declarat cumva că tarifele lui Trump ar putea să alimenteze inflația în SUA, contrar promisiunilor de a o reduce, astfel, cumva, discuțiile au ajuns aici pentru că poate ne dorim să ne protejăm economiile, dar oare până la urmă, cine pierde cu adevărat?

În trecut, Trump a folosit tarifele ca un fel de armă economică pentru a-i determina pe producătorii auto să-și mute producția în SUA, dar de ce ne naștem din nou pentru aceleași jocuri, căci fabricarea mașinilor în Mexic pentru a le vinde în SUA, în contextul lanțului de aprovizionare, face ca întreaga situație să fie atât de complicată încât nimeni nu pare să știe exact cine sunt vinovații aici.

Volkswagen, care este al doilea cel mai mare producător auto din lume, își manifestă deja îngrijorarea legată de impactul negativ al tarifelor asupra economiei, dar, noi ne întrebăm, oare toate aceste investiții planificate de peste 10 miliarde de dolari în SUA, care sunt împrăștiate între uzina din Chattanooga și un parteneriat cu Rivian, vor schimba ceva în aceste condiții?

Producătorii auto negociază cu echipa lui Trump înainte de inaugurare, care apare într-un fel ca o ultimă încercare de a evita impunerea tarifelor, dar cumva, pun întrebările în discuție dar continuă să ne lăsăm duși de val, Trump având întâlniri cu oficiali de rang înalt.

Volkswagen, Mercedes-Benz și BMW, care au fabrici în zone controlate de republicani, sunt în mijlocul unei dileme, angajamentul lor față de producția din SUA fiind neclar, dar Mueller, reprezentanta VDA, insistă că ar trebui să se țină cont de asta când vine vorba de discuții legate de taxe, dar oare chiar se va ajunge vreodată la un consens sau vom continua să ne învârtim în cerc?