“`html
Taxele Mari: Mirajul Toxic care Distruge Economia Tinerilor!
Până la urmă, cine ar fi crezut că creșterea taxelor și cheltuielile bugetare ale statului ar putea fi un miraj toxic, cum ar zice și specialistul britanic Richard Teather, care a venit la București la un eveniment și a expus această idee oarecum surprinzătoare, dar în același timp tristă – un fel de bătălie între fiscalitate și libertate, haos în economie, dar cu o mică sclipire de adevăr în spatele a tot haosul și confuziei.
Consultantul a subliniat că, deși la început, taxelor mari pot părea că aduc mai mulți bani în buget – o minciună dulce-amăruie să zicem – pe termen lung, încasările se prăbușesc, iar statul ăsta care intervine peste tot, bineînțeles, că poate produce locuri de muncă, dar toate astea au un preț, un preț aferent foarte mare care afectează îndeosebi tinerii. Tinerii care, culmea, nu prea au șanse de a-și găsi un loc de muncă, iar aici devine vorba despre realitate, despre o economie care devine din ce în ce mai slabă și mai confuză.
Să zicem că Teather a lansat un apel ca o provocare, să ieșim, să explorăm, să învățăm și a făcut un exemplu cu o grădină care îți taie iarba, iar tu alegi diverse opțiuni, dar când vine taxele și te „înghite” economic, iarba rămâne netunsă iar statul nu ia nimic, iar redacția care ar fi câștigat de pe urma unui articol se clatină. Deci, concluzionăm că dacă impozitele sunt prea mari… nu mai e loc de manevră. E un fel de capcană, mai ales când vedem că mulți oameni își restrâng activitățile din cauza taxării. Se ajunge inevitabil la stagnare și frustrare.
Pe lângă asta, s-au adus în discuție și alte idei, cum? Adam Smith ar fi spus că pentru prosperitate e nevoie de impozite rezonabile și stabilitate, dar bineînțeles, realitatea e diferită. Laffer, bunul băiat, cu ale sale curbe, ar zice că totul devine o nebunie dincolo de un punct în care taxele sunt prea mari. Se știe deja că peste 42% din PIB duce la prăbușirea locurilor de muncă, asta la o adică, iar simpla însăilare de statistici și rate de angajare în diverse colțuri ale Europei ar sugera că tinerii sunt puși într-o situație imposibilă unde promisiunile politicienilor devin vorbe goale, dar haosul rămâne.
Cumva, dacă stai să te gândești, între toate aceste vorbe, e clar că, după cum a zis Richard Rahn, cheltuielile pot să pornească economia, dar dincolo de un prag, totul se duce de râpă. Politicienii sunt capabili să îți arunce la oadă soluții rapide, dar pe termen lung, ar putea fi doar o iluzie, iar tinerii rămân blocați în incertitudini, lăsându-ne între un miraj toxic și o realitate mai mult decât dezolantă.
“`
