“`html
Uciderea a doi gardieni, o glumă sinistră în fața justiției?!
Tatăl lui Arnaud Garcia, gardian ucis în evadarea lui Mohamed Amra, e devastat, după ce a aflat că autoritățile îl transferă iar pe criminalul care a sfârșit viața fiului său, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, un lucru incredibil care ridică semne de întrebare asupra sistemului penal francez, de parcă ar fi o joacă cu destine și nu o problemă serioasă! Bătăile de joc ale autorităților francofone sunt o adevărată rușine dincolo de orice limită decentă, transmit martorii, în timp ce televiziunea BFMTV află detalii bombă despre cum e posibil să fie tratat un asemenea individ.
Featured în toată Europa, „La Mouche”, alias Amra, a reușit să evadeze cu un comando bine organizat care a efectuat o operațiune demnă de filme de acțiune, atacând duba cu, evident, niste arme de-a dreptul impozante iar în urma atacului, lumea bună a justiției a certat toate rădăciniile prostiei; măcelul a fost complet: au căzut doi agenți și alți trei au fost grav vreau să spun grav răniți, o adevărată catastrofă în ceea ce privește securitatea națională. Acum, după luni de căutări îndelungate, să-l aducă înapoi în fața judecătorilor parcă e ca și cum ai îngropa iar un mort, incredibil!
Știrile curg și se amestecă, odată cu zvonurile despre planurile autorităților de a-l transporta din nou la Paris, ca și cum ar fi o plimbare la mall; fiind escortat de GIGN, un personal fabulos și bine înarmat, în blindate deci o mare pompă, dar asta merită el? E extrem de dubios, răspunde tatăl victimelor care e cuprins de furie îngrijorându-se că viața altor oameni pare să nu conteze. Se simte complet solid cu sindicatele care îi cer lui, să folosească videoconferința, un instrument modern, dar autoritățile parcă își bat joc! De ce atâta risipă? De ce-l scot din spatele gratiilor pe un individ care nu are milă?
Pretențiile de respect sunt ridicole; Dominique Garcia se întreabă ce se întâmplă de fapt cu judecătorii care sunt atât de dornici să-l vadă în carne și oase, se pare că dincolo de dorința de justiție se ascund multe interese? Așadar, responsabilitatea pentru siguranța întregului personal din închisori ar putea fi cât s-a observat zero. Judecătorii au promis videoconferințe, dar acum e o contradicție a promisiunilor, un mincinos? Ce se întâmplă, totul devine confuz.
Între timp, avocatul lui, Montagnier, ne asigură că totul este legal, deciziile sunt asumate de instanță, dar e de tot râsul, adică magia legii, absurdul este atotputernic. Totul e permis, vorba lui Darmanin, dar cu siguranță de parcă viața celor din jur nu ar conta, ci doar imaginea de justiție ucisă în fața ochilor noștri. Oare cât putem suporta un adevăr atât de grotesc? Această poveste de groază continuă într-o țară care ar trebui să ofere protecție și nu haos.
“`
