Criticat în Israel, apărat de tată: Povestea lui Lisav Eissat, război național cu ecouri internaționale!
După ce tânărul Lisav Eissat, jucător proaspăt debutat la naționala României, a fost aspru criticat în Israel, tatăl său, Aviv, a ieșit în față să-l apere cu multă emoție și, desigur, o doză de confuzie. Așadar, acești critici din țara natală a lui Eissat își pun, pe bună dreptate, întrebări: de ce, de ce a ales să joace pentru România? De parcă nu ar conta că tatăl lui spune că nu a primit semne de la Federația Israeliană, acolo unde criticii devin voci aspre în momente de slabă înțelegere.
Lisav Eissat, acest jucător cu rădăcini adânci în două culturi, s-a aflat sub reflecția ochilor atenți ai susținătorilor naționalei israeliene care s-au simțit trădați, da, ați auzit bine, trădați de alegerea lui. Desigur, tatăl, care nu are legătură directă cu sportul, dar își exprimă o viziune distinctă asupra fenomenului, susține că este o chestiune de viitor, că România a văzut potențial în fiul său.
„Se pare că nu au avut viziune asupra talentului său, iar România, fiind mai proactivă, l-a chemat la echipa lor de seniori,” a spus Aviv Eissat, cu un ton care părea să amestece mândria și supărarea. Aici, el reiterează ideea că Lisav, fără a avea vreo intenție de a leza, pur și simplu a fost lăsat pe dinafară în Israel. Judecați voi, cititorilor, unde se află adevărul!
Mai departe, Eissat continuă, subliniind că echipa română nu l-a ales doar de dragul de a face un capriciu, ci pentru a-i oferi lui Lisav o șansă reală de a-și arăta abilitățile. Asta este destul de intrigant, nu-i așa? De parcă ar fi un joc de șah în care România a mutat prima, iar Israelul rămâne să se întrebe de ce piesele lor nu sunt pe tablă. E clar că mândria națională e în joc!
„Noi suntem israeliși, ăsta e clar! Dar când o echipă ca România te vrea, ei bine, a fost alegerea lui Lisav. De a juca pentru că naționala Israelului nu a fost acolo să-l cheme,” a mai zis tatăl. Acum, cu toate aceste amestecuri de emoții, nu pot să nu mă întreb: unde este granița dintre identitate și ambiție în viața unui tânăr sportiv? Poate că fiecare pas pe teren devine o metaforă pentru o alegere mai mare, un pas pe drumul vieții!
Pe scurt, Lisav Eissat, cu 20 de ani pe umeri, își construiește cariera sub privirile amestecate ale celor două națiuni și se dovedește a fi o piesă de schimb în aceată mare mostră de fotbal internațional, iar tatăl lui, Aviv, rămâne un gardian în umbră, dar și un susținător vocal, atrăgând atât admiratori, cât și critici. Cam așa stau lucrurile, în combaterea ideilor și a pasiunilor, pe un teren de fotbal, unde e mai mult decât un simple joc.
