Tarif Județean: Lupta Cărăușilor pentru Ajustarea Prețurilor

Criza din transportul județean de persoane se adâncește, cu operatori solicitați să opereze sub costuri reale, în timp ce consiliile județene amână ajustarea tarifelor. Situația este exacerbată de birocrație, legislație ambiguă și lipsa de transparență, afectând grav sustenabilitatea serviciilor și accesul la transport pentru populație. Acest articol dezbate complexitățile acestui conflict, analizând legislația relevantă, experiențele operatorilor și propuneri pentru o reformă necesară a sistemului.

În multe județe, contractele de delegare a gestiunii transportului public local au depășit deja un an, iar operatorii se confruntă cu o situație financiară precară. Costurile de operare au crescut semnificativ, depășind încasările estimate inițial. În ciuda prezentării unor dovezi clare privind necesitatea ajustării tarifelor, consiliile județene tergiversează aprobarea modificărilor, ignorând prevederile legale stipulate în Legea 92/2007 și ordinele ANRSC. Această situație lasă operatorii într-o poziție extrem de dificilă, amenințând calitatea și continuitatea serviciilor de transport public.

Problema este amplificată de faptul că 11 județe (Argeș, Dâmbovița, Giurgiu, Harghita, Iași, Maramureș, Mehedinți, Neamț, Teleorman și Timiș) încă nu au finalizat procedurile de atribuire a programelor de transport județean. Această situație, consecință a descentralizării, creează o inegalitate evidentă între județe și lasă operatorii în incertitudine. Lipsa de acțiune a autorităților locale blochează dezvoltarea unor soluții sustenabile, creând un haos administrativ care afectează transportul public la nivel național.

Diferențele majore între tarifele aprobate la nivel județean sunt izbitoare. De exemplu, avem 0,64 lei/km la Satu Mare, 0,61 lei/km la Caraș-Severin, 0,56 lei/km la Alba, dar doar 0,25 lei/km la Prahova și 0,26 lei/km la Botoșani și Constanța. Această discrepanță reflectă lipsa de coerență și eficiență în procesul de atribuire a contractelor, subliniind necesitatea unei reglementări uniforme la nivel național. Pentru județele unde contractele nu au fost încă semnate, valoarea de referință este media națională, de numai 0,38 lei/km, un tarif insuficient pentru a acoperi costurile reale.

Decontarea transportului elevilor reprezintă o altă problemă majoră. ANRSC a impus un tarif mediu de 0,38 lei/km pentru județele fără contracte semnate, chiar dacă operatorii din aceste zone nu sunt responsabili pentru întârzierile administrative. Această decizie obligă transportatorii să presteze servicii sub cost, ignorând realitatea economică și creând dificultăți financiare grave. Legea Educației, cu tariful său impus, exacerbează această problemă, iar plata parțială din partea ISJ-urilor, conform avizului ANRSC din 16 ianuarie 2024, agravează situația. De la 1 februarie, nici măcar plățile parțiale nu mai sunt acceptate, lăsând operatorii într-o situație disperată.

ANRSC colectează 0,12% din veniturile din transportul județean de la toți operatorii, indiferent dacă au contracte semnate sau nu. Însă, decontarea se face inegal, creând o discriminare nedreaptă între transportatori. Această practică evidențiază o lipsă de echitate și transparență în sistemul de reglementare a transportului public.

HG 1337 din decembrie 2024, care încearcă să remedieze problemele din HG 810, propune plata directă a subvențiilor elevilor. Această măsură, însă, riscă să genereze abandon școlar, întrucât subvenția poate fi inferioară costului real al abonamentului. Problema diferenței de preț rămâne nerezolvată, subliniind necesitatea unei soluții mai complexe și mai echilibrate.

Legislația privind decontarea transportului elevilor, elaborată la Ministerul Educației, ignoră aspectele practice ale transportului, subliniind o lipsă de coordonare interministerială. Complexitatea procedurilor de atribuire prelungește problemele, generând costuri suplimentare pentru familiile elevilor și punând în pericol accesul copiilor la educație.

Consiliile județene trebuie să își asume responsabilitatea pentru situația creată și să găsească soluții pentru asigurarea transportului public, un serviciu de utilitate publică esențial. Gruparea ineficientă a traseelor, gradul de încărcare nerealist menționat în caietele de sarcini și impunerea de către ANRSC a unui tarif sub costul de operare creează probleme grave, iar consiliile județene trebuie să accepte ajustările de tarif.

Ajustarea/modificarea tarifului poate fi obținută și pe cale judiciară. Legislația permite modificarea contractelor de delegare în cazul schimbărilor de costuri sau a diferențelor între realitate și promisiunile inițiale din caietul de sarcini. Operatorii trebuie să prezinte o documentație solidă, inclusiv fișa de fundamentare, gradul real de încărcare și situația contabilității pe traseu. Tergiversarea sau refuzul consiliilor județene de a aproba ajustarea poate fi contestată în instanță, cu dreptul la despăgubiri.

Consiliile județene invocă adesea “riscul contractual” asumat de operatori. Însă, Curtea de Apel Cluj a respins acest argument, subliniind obligația autorității contractante de a ajusta prețul contractului în cazul unor cereri fundamentate și conforme cu legislația. Nerespectarea procedurii și refuzul de a aproba ajustarea expun consiliile județene la amenzi de 1.000 lei/zi de întârziere și despăgubiri substanțiale.

Ajustarea tarifului cu indicele de inflație pentru servicii publice sau în funcție de prețul carburantului nu necesită documentație complexă. Doar în cazul altor elemente de cost crescute, este necesară o fișă de fundamentare detaliată. Aceasta simplifică procedura, permitând o reacție mai rapidă la schimbările economice.

Un grad de încărcare sub 70%, menționat în Ordinul nr. 272 ANRSC, justifică solicitarea ajustării tarifului. Articolul 15 din ordin prevede posibilitatea compensării în cazul în care tariful nu acoperă costurile de operare. Faptul că sunt contracte de achiziții publice, nu de concesiune, este un avantaj, riscul fiind în sarcina consiliilor județene. Atunci când volumul de activitate promis nu este atins, ajustarea prețului este necesară.

Ajustarea tarifului poate fi solicitată după trei luni, dar justificarea cu gradul mediu de încărcare de 70% se poate face abia după 12 luni, conform formulei de calcul din ordinul ANRSC. Operatorii trebuie să documenteze riguros gradul de încărcare, iar validatoarele de călătorie sunt esențiale în acest sens. Nerespectarea indicatorilor de performanță, inclusiv din cauza transportului categoriilor dezavantajate, obligă consiliile județene la ajustarea tarifului sau la acordarea de compensații.

Compensația nu se acordă dacă parametrii din ordinul ANRSC sunt respectați. Însă, în cazul nerespectării acestora, cum ar fi gradul mediu de încărcare, compensația este obligatorie. Consiliile județene nu trebuie să descurajeze ajustările de tarif sau acordarea de compensații, pentru că legea are prioritate.

Deputatul Vasile Toma a propus un proiect legislativ care obligă atribuirea traseelor urbane și metropolitane pe criterii competitive, permițând operatorilor privați să participe la licitații. Această propunere vizează o mai mare eficiență și o reducere a costurilor pentru stat, prin promovarea concurenței și a investițiilor private. Criteriul principal de departajare ar trebui să fie costul de operare, ceea ce ar putea conduce la un transport public mai eficient și mai accesibil.