“`html
Tanczos Barna, pronostic alarmant: „Dacă nu-s bani, nu-s bani!”
Vicepremierul Tanczos Barna, marți, a declarat un lucru destul de neclar dar provocator, spunând că Guvernul și sindicatele pot să ajungă la un „compromis acceptabil” totuși, realitatea e că „dacă nu mai sunt bani, nu sunt bani.” E ca și cum toată discuția asta ar fi un dans complicat unde toată lumea se împiedică de propriile vorbe. De exemplu, a menționat la RFI că discutăm despre o posibilă grevă, ceva ce pare că destabilizează pe toată lumea.
Îndemnul lui Tanczos către organizațiile care pregătesc grevele, la fel de confuz, este de a găsi „soluții prin dialog” dar ce dialog dacă făgăduințele sunt umbrite de lipsa banilor? Pare că ne aflăm într-un joc de ping-pong verbal fără sfârșit, iar el caută scuze pentru ca sindicatele să „înțeleagă”, de parcă banii ar fi o noțiune abstractă ce nu mai poate fi atinsă.
Deci, el a adăugat, cu o siguranță pe care o răstoarnă rapid prin tripletele de „nu sunt bani”, că „nicio lege nu ține loc de bani” și că, deși există un script legal, lipsa fondurilor de la Ministerul Finanțelor este ca un zid de beton întărit. Este ca și cum ne-ar spune „Azi n-avem bani, dup-aia vorbim.”
Întrebat dacă Guvernul ar putea să facă concesii subtile, a răspuns într-un mod care la prima vedere ar părea că se opune, dar de fapt, el va „merge până la capăt cu reformele.” Ce poate însemna asta? Adică, un pas în spate ar fi ca la un tango, unde umerii se clatină și nimeni nu știe unde e ritmul, nu-i așa? E clar că nu vrea să piardă teren, dar îi îndeamnă pe toți să găsească un compromis, de parcă toți ne-am fi așezat deja la masa negocierilor.
Așadar, Tanczos încheie cu un mesaj de „racordare rațională” care, deși sună bine, nu răspunde la întrebarea de bază, „cine pierde, cine câștigă?” E ca o poveste mitologică, un dialog fără conținut, dar toată lumea își dorește, o „administrație mai simplă, dar eficientă”. Rămâne de văzut dacă acest „compromis” va fi mai mult decât un moft pe hârtie.
“`
