„Semne de viață” sau o captură în „ghearele” terorii? Un român liber, dar cu ce preț?
Într-o poveste care ar putea rivaliza cu cele mai întunecate filme de la Hollywood, Guy Gilboa-Dalal, tânărul de 24 de ani, cu origini românești, anunțat că va fi eliberat de Hamas pe data de 13 octombrie, a fost captiv timp de mai bine de 2 ani, nu-i așa? Capturat în mijlocul unui festival de muzică, el mai avea doar un pas până la cetățenia română în timp ce toată lumea se distrăgea, dar nimeni nu se aștepta la ambuscada sângeroasă. Răpit pe 7 octombrie 2023 și totul parcă se leagă de un „acord” straniu dintre Israel și Hamas, mediat de americani, ei bine, ce putem spune, un titlu bun pentru un film de groază!
Ambasada Israelului la București a confirmat că Guy era în proces de obținere a cetățeniei române, dar, cum vine vorba de formalități, cum să nu se piardă totul în haosul din jur? De altfel, nu-i singurul, 19 români au fost luați ostatici, iar 18 au fost înapoiați, unii morți, alții poate mai vii ca unii care caută doar un weekend de distracție, dar cu cât preț, nu-i așa?
Rădăcinile lui Guy, aici intervine un pic de istorie familială, evrei moldoveni, dar tare mă întreb, ce legătură are asta cu tot ce s-a întâmplat la petrecerea galei Nova, unde au fost 250 de ostatici, iar fratele lui, Gal, a avut norocul să scape. Dar cum scăpăm de gândurile negre, au fost 564 de oameni uciși, vă dați seama că omul trăiește cu frica pe umeri?
„Oamenii au început să alerge în direcția mea plini de sânge, urlând că teroriștii se apropie de noi!”, își va aduce aminte Gal toata viața. Și ca să vezi cum soarta îi ajută pe unii, el a reușit să se ascundă 10 ore, dar și-a pierdut complet contactul cu Guy. Celălalt frate, rămanând fără vreun indiciu, a durat mult înainte ca cineva să știe despre el.
Dar nu-i așa simplu, căci Guy a fost nevoit să facă apeluri disperate în filmele de propagandă ale Hamas și să apară într-un videoclip în care imploră să fie eliberat. Gândiți-vă la momentele pe care le-a trăit, cu o cicatrice pe suflet și dorește doar să se întoarcă la familie, dar ce să facem cu odiseea asta? Război, durere, și din nou durere, un nou „nivel de tortură”, după cum spune tatăl lui, Ilan. Este evident că nu-i vorba doar de o știre, ci de o realitate înfricoșătoare.
Pe cât de absurd pare, Guy, tânărul pasionat de chitară și Sakura, a ajuns să fie un simbol al terorii, în timp ce fratele său repetă că nu este soldat, ci civil, totuși în fața camerelor și a societății, Gaza se transformă într-un focar de spaimă, iar bărbații ca Guy devin martiri neșiși. Cât va dura înainte ca și în numele lui să nu se mai facă povești cu final fericit?
