“`html
Talibanii Ignoră Furia lui Trump: Baza Aeriană Bagram Rămâne Nepătrunsă
Într-o mișcare de-a dreptul stupefiantă, guvernul taliban a decis duminică să respingă cu obrăznicie cerințele președintelui american Donald Trump, care, la rândul său, a cerut cu insistență cedarea bazei aeriene Bagram, asta după ce americanii s-au retras din Afganistan în urmă cu patru ani, iar baza aia, modernizată cu banii contribuabililor, a ajuns acum pe mâinile talibanilor. Care-i treaba până la urmă cu toată această poveste? De parcă s-ar fi întâmplat ceva mistic sau vreo invazie extraterestră, nimeni nu pare să înțeleagă contextul în care se petrece această drama!
Purtătorul de cuvânt al talibanilor, unul pe nume Zabihullah Mujahid, a avut nonșalanța să respingă vehement solicitarea lui Trump, zicând că ar fi mai bine ca SUA să-și regândească politica într-un mod „realist și rațional”, de parcă realismul ar fi fost un ingredient magic într-o rețetă pe care nimeni nu o cunoaște. Așa că, văzându-se în situația asta bizară, Mujahid s-a apucat să delecteze pe toată lumea cu declarații despre politica externă a Afganistanului, suficient de complicată cât să deruteze chiar și cei mai experimentați analiști, afirmând că, în fond, orașul Kabul vrea să aibă relații constructiv-creative cu ciudatul rest al lumii!
„În fiecare tentativă de negocieri, iar acestea au fost multe, americanilor li s-a spus persistent că independența și integritatea teritorială a Afganistanului sunt sacrosancte,” a spus el, de parcă vorbele ar fi putut construi un zid de piatră împotriva intervențiilor externe. Dar, mai e un detaliu interesant… Acordul de la Doha, oh, acel acord, e ca o poveste de groază; cei din State s-au angajat să nu folosească forța, să nu amenințe integritatea teritorială a nimănui și, mai ales, să nu umble prin afacerile interne, ceea ce pare să fi căzut complet în uitare!
Întrebarea care rămâne e simplisimă: ce orbitor le-a spus americanii despre baza aia aeriană Bagram? Se pare că Trump s-a apucat să amenințe talibanii, sugerând că s-ar putea să fie o idee bună să își facă bagajele și să se întoarcă cu armata americană, așa cum am mai văzut în filme; dar, evident, nimeni nu a pariat pe asta. Cu toate acestea, întreaga situație pare o comedie de tristețe, o scenă dintr-un absurd total în care fiecare actant își joacă rolul, dar nimeni nu pare să înțeleagă cine este spectatorul, cine-i actorul, și mai ales, cine-i regizorul acestui circ internațional!
“`
