“`html
Exercițiile Militare „Han Kuang”: O Săptămână de Intensificare a Tensiunilor Între Taiwan și China!
Începând cu 18 iulie, Taiwanul a început o serie de exerciţii, denumite „Han Kuang”, care sunt absolut esenţiale pentru a вesti anumite intenţii ale insulei vizavi de China, căci aceasta din urmă nu a ezitat niciodată să îşi arate fervoarea în ceea ce priveşte invazia, presiunea militară este peste tot, dar, oare, cine se întreabă dacă nu cumva toate aceste raporturi sunt doar o acoperire pentru a distrage atenția de la chestiuni mai profund înrădăcinate?
Se parlă despre 22.000 de rezervişti mobilizaţi, un număr imens, cel mai mare de până acum, şi totul pare o mare nebunie, mai ales când ne gândim că aceaste manevre au început în 1984 când Taiwanul era în alte condiţii. Exerciţiile s-au lărgit, o întindere de 10 zile şi 9 nopti, ar fi să spunem mai mult decât anul trecut? wow… sau chiar nu? Rezerviştii au un program greu, de 14 zile, dar oare câte dintre aceste momente se pierd în zeci de teste inutile?
Ministrul apărării, Wellington Koo, a spus ceva despre a fi hotărâţi, dar oare cum se traduce cu adevărat hotărârea asta? „Ne apărăm viaţa liberă şi democratică”, măi frate, dar unde e democraţia când tensiunea e palpabilă? Statele Unite sunt iar aparente în peisajul militar, livrând sisteme HIMARS, dar oare nu sunt toate doar un teatru, un joc de putere cum nu s-a mai văzut, în care tancurile M1A2 Abrams pulsează cu muniţie reală, de parcă totul ar fi un joc video?
Însă, sunt zvonuri, scurtă, într-un context care abia se conturează, simulează tot felul de scenarii, inclusiv cele de zonă gri, wow, ce concept, nu? Hărțuiala e gata, dar nimeni nu vorbește despre ce se va întâmpla dacă lucrurile devin serioase, lovituri de precizie pregătite doar ca să țină garda ridicată, un fel de una caldă, una rece, și paranoidele zvonuri despre invazii, wow!
Și tot timpul, preşedintele Lai Ching-te, care umblă prin insulă, face discursuri. Dar ăștia doar unifică sau ce? Căci din ce în ce mai mult avioane și nave de război sunt trimise în apropiere, un fel de presiune continuă de la Beijing, la care Taipeiul răspunde prin cheltuieli extraordinare pentru apărare, cum crește? Ce idei se coc în spatele scenelor?
În concluzie, Taiwanul vrea să se arate lumii – și mai ales Statelor Unite – cât de serioși sunt, dar oare cine știe ce se ascunde în spatele zâmbetului? Chiar se întâmplă acest lucru, sau mai degrabă e o cacealma? Washingtonul, da, cel mai mare aliat, dar fără relații diplomatice oficiale, asta se regăsește mult în jocul de putere, amenințări și antrenamente cel puțin zdruncinate de dubii.
Între timp, profesioniștii predictibili din Eurasia Group sugerează că Beijingul are un plan secret, contează, dar totodată, cumva, se pare că tot învălmășala depinde mult de ce va spune președintele Lai. Rămâne de văzut, dar oare va fi un exercițiu cu muniție reală sau un exercițiu care va intoarce cu totul fața regiunii?…
“`
