“`html
Scandalul Tabloului Pierdut: Războiul între Prințul Paul și Dmitry Rybolovlev!
Un scandal de proporții uriașe este pe cale să explodeze în România, cu Prințul Paul al României susținând cu înverșunare că tabloul „Sfântul Sebastian” al lui El Greco îi aparține, în timp ce povestea devine o adevărată nebunie cu informații contradictorii din toate colțurile mass-media și nu numai, iar Regele Mihai este ținta unor acuzații controversate.
Poezia scandalului devine mai complicată, pentru că nu este doar un tablou, ci, se pare că este și o veritabilă capodoperă din secolul XVII care ar fi fost furată, dar oare de cine, din ce surse istorice putem trasa adevărul? Așa cum afirmă Prințul Paul, tabloul nu a fost niciodată în posesia statului român, ci a fost moștenit de la Regele Carol al II-lea, dar cine îl va dovedi în instanță? Oficiul judicial din Portugalia? Uite că în unele colțuri ale presei se vehiculează că Regele Mihai l-ar fi luat ca pe un bun personal, ceea ce nu este altceva decât o fantezie, conform lui Paul.
Bazându-se pe, cel puțin, 50 de ani în care tabloul a dispărut, Paul a aruncat pe masa discuției documente, dar oare cât din ele sunt verificate? De asemenea, tabloul este actualmente în posesia oligarhului Dmitry Rybolovlev, dar, surpriză! A avut loc o tentativă de vânzare, care a picat precum un coperțel de primăvară în ploaie, după ce România și-a revindicat dreptul asupra lui în numele artei naționale.
Se pare că toată această poveste complicată devine ca un joc de șah rusesc, unde fiecare mutare pare să aibă grave repercusiuni. Rybolovlev, norocos sau îmbogățit dubios, a lăsat licitația pe locația Christie’s fără să ardă de nerăbdare, în urma contestărilor făcute de un guvern cu un fost premier Ciolacu, hotărât să aducă tabloul acasă. În mijlocul acestui haos, Paul apare ca un descendent contestat al regalității, născut dintr-o poveste care răsună ca o melodie ascunsă.
Desigur, nu putem să ignorăm povestea sumbră a lui Paul, condamnat și fugit în Franța, unde soarta sa pare să fie un alt mare secret, iar istoria tabloului este ca o carte care se citește în oglindă: a fost, a rămas sau este un vis umed? De la momentul achiziției lui de către Carol I până la exilul lui Mihai, totul rămâne o necunoscută totală.
În concluzie, trebuie să ne întrebăm: cine va câștiga acest război al nobiliarilor? Poate că, în cel mai bun caz, vom descoperi nu doar un tablou, ci și adevăruri incomode despre patrimoniul nostru cultural, dar cine să ne spună ceea ce trebuie să știm? Istoria continuă și, ca întotdeauna, este o sabie cu două tăișuri.
“`
