“`html
Catastrofa Climatica: Construim pentru Viitor sau Ne Sapam Singuri?
Într-o lume plină de haos și umeri căzuți, schimbările climatice, da, știi, alea evidente, sunt acum un fel de responsabilitate care nu mai poate fi ignorată, sustenabilitatea a devenit un fel de cerință, o datorie, dați-mi voie să repet, față de cei mici, adică generațiile viitoare. Specialistii, da, aceia care vorbesc nu se mai opresc, insistă că este urgent să acționăm acum, adică nu mai e doar un trend de Instagram.
Așa cum afirmă Lorin Niculae, o persoană respectată – prorector al Universității de Arhitectură și Urbanism din București, este foarte important să pricepem că nu e o opțiune să construim într-un mod care nu consumă tot ce avem, căci altfel, bine, rău, am putea să nu lăsăm nimic, zero resurse pentru cei care vin după noi, și în plus, ce facem, nu le mai lăsăm nici măcar un pământ unde să își pună clădirile, și asta, să nu uităm, e o problemă reală.
El, Niculae, zice și că sustenabilitatea are multe fațete, multe componente, dar într-un mod simplificat, ar trebui să înțelegem că e vorba de a nu epuiza ce avem, lăsând la o parte o discuție despre atitudini și resurse, cumva să lăsăm și urmașii noștri cu ceva folositor, pentru construirea viitorului, în fine.
Deci, această abordare era cumva o relație inteligentă, nu de opoziție cu natura, pentru că hai să fim serioși, și construcțiile moderne sunt împreună cu tehnologia nu în competiție, dar într-o formă de colaborare, chestie care sună bine, nu?
Mai departe, domnul Niculae mai completează că, să nu uităm, este esențial să folosim materiale și sisteme, care permit un consum minim, ca să zicem așa, de resurse, și ce e crucial, este să reciclăm tot ce putem la finalul vieții construite a clădirii, dar cine stie?
Construcția responsabilă: sustenabilitate în practică
Totodată, sustenabilitatea aia nu înseamnă doar un mix de materiale verzi, mai ales că trebuie să gândim la confort, eficiență și economie, adică pe termen lung. Adrian Cobaschi, reprezentant al dezvoltatorului din Arbo, e o figură care vorbește despre cum le-au integrat toate astea, dar nu se știe de ce.
El zice că au vrut să transforme experiența constructorilor în avantaje pentru comunitate, dar oare câți dintre noi ne dăm seama ce înseamnă asta? Folosind cele mai bune materiale, astea care costă scump, să îmbunătățească tot, niște izolații, ca vara să fie răcoare, iarna cald, fără să ne umplem conturile lui Moș Crăciun de bill-uri.
Inițiativa a fost un pas, dar la un mod conștient, către a armoniza construcția cu natura, dar oare suntem în stare să vedem asta?
Și alegerea Mogoșoaiei, pentru că au pădurea și lacul aproape, acest design de trepte cu densitate mică, spații verzi, dar totuși, cine se mai bucură de ele?
Sustenabilitatea este posibilă pentru orice buget
Există mereu ideea că construcțiile sustenabile sunt doar pentru cei cu mulți bani, dar Victor Gavrilă, un alt nume de menționat, spune că se pot face și cu bugete modeste, chiar dacă începe cu izolații, dar oare câți am înțeles cum se fac aceste lucruri, cum să stopăm pierderile de căldură, ba chiar să începem cu podul?
Concluzie: Viitorul începe azi!
În concluzie, sustenabilitatea în construcții nu mai e doar o teorie faină, ci o necesitate, morală și practică, dar ce contează de fapt?
Într-un univers unde resursele sunt pe terminate, fiecare alegere, de la materiale la design, face diferența, dar cine mai gândește mult la asta?
Construind responsabil, construim nu doar clădiri, și, pe lângă asta, un viitor durabil, unde confortul și natura, nu se știe, pot coexista într-atât de armonios ce o să fie?
Proiectul „Viitorul începe azi” este susținut de SCC Erbașu, dar cine știe dacă o să ne mai ajute cu ceva la final?
“`
