Joon Park este preot la Spitalul General Tampa din Florida de opt ani. El s-a descris recent pentru CNN ca un „terapeut”, deoarece este prezent la fiecare deces în spital și consiliază oamenii în ultimele lor momente, relatează Click!.
El a declarat că are anxietate de moarte din cauza slujbei sale, deoarece se teme să-i piardă pe cei dragi, dar acest lucru îl motivează să fie prezent în totalitate în timpul interacțiunilor cu familia și prietenii săi, deoarece știe că aceasta ar putea fi ultima lor conversație.
Park a trecut și el printr-o traumă în copilărie, fiind supus abuzului verbal și fizic, și a fost internat în spital după o tentativă de sinucidere.
El a declarat: „Întotdeauna am sperat să activez într-un domeniu în care să pot fi o voce pentru cei care au suferit traume similare cu ale mele. Doar preoția mi-a oferit o platformă adecvată pentru asta”, a spus Park conform informațiilor de pe Insider.com.
El a prezentat ceea ce pacienții aflați pe moarte gândesc cel mai mult, conform propriei experiențe.
Park a afirmat că regretul este o emoție comună în rândul pacienților săi pe moarte, care se concentrează în special pe sentimentul că și-au trăit viața în funcție de așteptările celorlalți, în loc să facă ceea ce își doreau cu adevărat.
El a spus că oamenii regretă faptul că au urmat viziunea altora cu privire la viața lor.
„Oamenii aflați pe patul de moarte nu pot să nu-și imagineze alte posibilități neexplorate de-a lungul vieții. Suntem capabili natural să fim foarte imaginativi și, uneori, ne gândim la milioane de alte vieți paralele pe care nu le-am trăit”, a explicat preotul.
Există și alte motive pentru care oamenii aflați pe moarte regretă anumite lucruri. Potrivit cercetătorilor de la Universitatea Towson din Maryland, care au intervievat 124 de asistente de îngrijire paliativă, cele mai frecvente reflecții ale pacienților de la sfârșitul vieții sunt legate de regretul că au muncit mai mult decât au petrecut timp cu familia și că nu au reușit să profite de oportunități sau să realizeze mai multe lucruri.
Lăsând în urmă pe cei dragi, pacienții se gândesc și la viitor, conform lui Park.
El a observat că aceștia resimt o „durere anticipativă empatică”, în care își imaginează modul în care moartea lor va afecta cei dragi rămași. Este ca o vinovăție, o povară, o suferință prin empatie.”
El a explicat că pacienții aflați pe patul de moarte sunt îngrijorați în privința nevoilor specifice pe care doar ei le cunosc despre cei dragi. Crede că ceea ce este și mai dificil decât moartea este teama de despărțire și de a nu mai putea avea grijă de cei rămași.
El a adăugat: „Chiar și pacienții mei care sunt în pace cu propria lor moarte se îngrijorează în continuare cu privire la felul în care moartea lor va afecta familia.”
Cercetătorii de la Universitatea Towson au constatat că peste jumătate din asistentele intervievate au raportat că pacienții lor sunt îngrijorați în legătură cu cei dragi, în sensul că se gândesc la petrecerea timpului cu prietenii și familia lor, la ceea ce se va întâmpla cu aceștia după moartea pacienților și la despărțirea de cei dragi.
Studiul a mai constatat că spiritualitatea este una dintre cele mai frecvente teme reflaxate de oamenii aflați pe patul de moarte, potrivit experiențelor asistentelor, motiv pentru care preoți precum Park pot oferi confort atât pacienților, cât și celor dragi și pot fi prezenți în nevoile lor spirituale, a încheiat preotul într-un interviu pentru CNN.
