Superstarul fotbalului românesc, Rodion Cămătaru, a dezvăluit un secret uimitor din perioada comunismului: cum a fost obligat să joace la Dinamo pentru a pleca în străinătate!

Rodion Cămătaru, unul dintre cei mai mari atacanți ai echipei naționale a României, a împărtășit o poveste fascinantă despre cum a fost nevoit să se alăture lui Dinamo București pentru a putea pleca în străinătate. Deși a fost o legendă a Universității Craiova, Cămătaru a fost obligat să joace pentru rivalii din Capitală pentru a-și îndeplini visul de a juca în străinătate.

În anii ’80, România era sub un regim comunist strict, iar jucătorii români aveau foarte puține șanse să se transfere în străinătate. Ceaușescu considera fotbalistii români drept „bunuri naționale” și nu le permitea să plece cu ușurință. Cămătaru, un atacant de clasă mondială, era un bun exemplu. Acesta a primit oferte concrete de la cluburi importante din Europa, cum ar fi Kaiserslautern și Benfica Lisabona, dar regimul comunist i-a blocat transferurile.

„Mulți m-au acuzat că am semnat cu Dinamo, dar eu la Dinamo m-am transferat doar că mi s-a promis că după trei ani de contract la echipa din Ștefan cel Mare o să fiu în sfârșit lăsat, după ce o să trec de 30 de ani, să mă transfer la un club din străinătate”, a declarat Cămătaru. „Cât am jucat la Universitatea Craiova am primit oferte concrete de la Kaiserslautern și Benfica Lisabona, dar regimul lui Ceușescu nu m-a lăsat să plec din România. Ne considerau bunuri naționale.”

Cămătaru a fost nevoit să facă un pact cu Dinamo, un club rival al Craiovei, pentru a-și îndeplini visul. El a semnat cu Dinamo cu promisiunea că după trei ani va fi lăsat să plece în străinătate. Cămătaru a fost în cele din urmă transferat la Charleroi, în Belgia, în 1989, după ce a împlinit 31 de ani. Dar transferul său a fost aproape blocat din nou, de data aceasta de birocrația comunistă.

Un transfer aproape imposibil: Securitatea a intervenit

Cămătaru a semnat inițial cu Zaragoza, un club spaniol. Dar, când spaniolii au trimis actele necesare pentru cartea verde, aceștia au făcut o greșeală fatală. Au trecut suma de contract pe lună în actele trimise la Federația Română de Fotbal. Această sumă era de 10.000 de dolari pe lună, de zece ori mai mult decât limita permisă de regimul comunist pentru a permite un transfer în străinătate. Securitatea a aflat imediat de transferul lui Cămătaru și a intervenit, blocând transferul.

„Împlinisem deja 31 de ani, iar ăia de la Zaragoza mi-au pus contractul pe masă. L-am semnat, dar spaniolii au făcut o mare greșeală. Mi-au trecut suma de contract pe lună în actele trimise la FRF. Statul român te lăsa să pleci dacă câștigai doar 1.000 de dolari pe lună, iar spaniolii îmi dăduseră atunci 10.000 de dolari pe lună. Vă dați seama că Securitatea a aflat direct, iar apoi l-a și informat pe Ceaușescu. Securiștii îmi văzuzeră actele trimise la FRF de către spanioli pentru cartea verde”, a explicat Cămătaru.

Cămătaru a fost nevoit să anuleze contractul cu Zaragoza și să caute o altă echipă. În cele din urmă, el a semnat cu Charleroi, care a acceptat să îi plătească un salariu mai mic decât cel oferit de Zaragoza. Cămătaru a jucat pentru Charleroi timp de doi ani, marcând 23 de goluri în 56 de meciuri. El s-a întors apoi în România, unde a jucat pentru Dinamo București și pentru echipa lui de suflet, Universitatea Craiova.

Povestea lui Rodion Cămătaru este o dovadă a abuzurilor comise de regimul comunist asupra sportivilor români. El a fost obligat să joace pentru un club rival pentru a-și îndeplini visul de a juca în străinătate. Dar, curajul său, talentul său și pasiunea sa pentru fotbal l-au ajutat să depășească toate obstacolele și să devină unul dintre cei mai mari fotbaliști români din toate timpurile.

Povestea lui Cămătaru ne reamintește că, chiar și în cele mai dificile circumstanțe, pasiunea și perseverența pot contribui la atingerea visurilor. Și ne arată că fotbalul poate fi un instrument puternic de schimbare socială.