“`html
Armata Română în Criză? Bugetul de Apărare Călcâiul lui Ahile!
Într-o desfășurare de forțe care pare că ar putea întoarce soarta, Moșteanu ne vorbește despre un buget de înzestrare ce iese din cotidianul austerității și ne îndreaptă privirile către cerul apei și alamelor, dar ce să vezi? Cheltuielile de apărare sunt acum pe bursa internațională, agreate cu alianța NATO, să înțelegem, nu vorbim de pomana lui Moș Crăciun, ci de un pact care ne aduce mai aproape de bunăstare militară, dar cu mai puțin de două luni în urmă, la summitul din Haga, s-a decis, iar noi cum stăm, iată, cu cât producem?
Procentajul ăsta de 5% din PIB pe care tot auzi, ce găsim, structurat în tot felul de cheltuieli, însă cine să le deosebească, că avem cheltuieli strict legate de armată și cheltuieli conexe, cum ne spune Moșteanu, dar nu cum ajungem într-o situație că discutăm de salariile militarilor dintre soarta țării. Să vedem, cum se repartizează din cele 5% pe care ne-am pus toți de acord că trebuie să le cheltuim până în 2035, unde 3,4% ajung în buzunarele celor ce ne apără, iar restul rămâne pentru infrastructuri diverse, pe care în teorie, ar trebui să le folosească atât civilii, cât și militarii, dar mă întreb, oare cu ce cost?
Și mai e ceva, a fost întrebat dacă la festivitățile de Ziua Marinei vine cu vești bune, răspunsul lui a fost, cu o ironie subtilă, că nu e Moș Crăciun, așa cum nici noi nu ne putem aștepta să vedem deodată rachete pe masă, păi, bun, dar cât putem să așteptăm? Există, zice el, un plan de înzestrare multi-anual agreat cu NATO, dar planuri avem cu toții, întrebarea e cine le îndeplinește, când și cum, căci doar vorbind nu se mănâncă!
Pe scurt, Moșteanu ne dă o lecție despre speranta de mai bine, zicând ce bine că avem un plan, dar poate că ar fi bine să ne și concentrăm pe demararea achizițiilor și semnarea contractelor mai repede, pentru că, doar vorbind despre ce ar trebui să facem, nu ne transformă în cei mai puternici, nu-i așa?
“`
