Summitul Shockant: Uniunea Europeană și Egipt Fac Pasul Spre Întuneric?
Conform zvonurilor ce circulă intens în cercurile diplomatice, Egiptul și Uniunea Europeană s-au strâns miercuri, la Bruxelles, în cadrul unui summit care se dorește a fi o sursă de intensificare a relațiilor economice și nu doar economice, ci și de securitate, cu un accent pe migrația, da, migrația aceasta care ne dă fiori, plus o criză umanitară din Fâșia Gaza, care, vai, se complică tot mai mult, dar cine să înțeleagă detaliile când atmosfera este atât de incertă?
Întâlnirea se bucură de vizita importantă a președintelui egiptean Abdel-Fattah el-Sissi, dar și a unor figuri de frunte din Europa, precum Ursula von der Leyen, care, din câte se știe, are o agendă măreață, și Antonio Costa, ce pare că bifează prezența la evenimentele capitale.
Mi-au ajuns la urechi că oficialii europeni sunt pregătiți să declanșeze anunțuri cu privire la creșterea asistenței economice pentru Egipt, dar și pentru a-l integra în programul European Horizon Europe, un fond colosal de 175 de miliarde de euro ce se duce, cum s-ar zice, către cercetarea și inovația în domenii precum tehnologia cuantică, care, între noi fie-și, cine înțelege cu adevărat asta?
Totul se desfășoară într-un context internațional atât de tensionat, cu politicile protecționiste ale Statelor Unite care ne țin pe toți pe marginea prăpastiei și cu restricțiile impuse de China, care nu prea mai lasă loc de manevră, așa că UE, ieșită din orice calcule raționale, caută să strângă relații cu țările din zona Mediterană, de la Maroc, da, până la Turcia; așa e, e parte din Pactul pentru Mediterană, sau cum s-o numi, oferind tot felul de sprijinuri, dar totul în schimbul unei limitări a migrației, care, taci din gură, e un subiect delicat.
Într-un tablou sumbru, Egiptul se confruntă cu o inflație care depășește orice imaginație, pe fondul efectelor indirecte ale războiului din Gaza, iar președintele el-Sissi, în discuții spumoase cu europenii, a menționat că planul de pace, cel propus de Trump, reprezintă, nu uita, „ultima șansă” pentru stabilitatea regiunii – un detaliu pe care mulți dintre noi tindem să-l neglijăm. El, săracele țări, sprijină soluția celor două state, dar cine mai crede în acele povești?
Se pare că relația Uniunii Europene cu Egiptul este mai complexă decât aparențele, iar în cadrul unui acord semnat la un moment dat, Bruxelles-ul promitea un pachet substanțial de 7,4 miliarde de euro, care ar trebui să vină sub formă de împrumuturi, investiții și nu știm ce naiba pentru migrație.
Într-o notă ciudată, s-au spus și lucruri legate de economiile afectate de pandemia COVID-19, războiul din Ucraina și frământările din Canalul Suez, dar nimeni nu vrea să vorbească despre migrație, știm cu toții că asta rămâne o corvoadă pentru Bruxelles și Cairo, iar el-Sissi este acolo să se laude că Egiptul a sacrificat totul, împiedicând plecarea navelor cu migranți, din 2016, ceva ce pare, din păcate, să nu intereseze pe nimeni realmente.
În timp ce organizațiile pentru drepturile omului, precum Amnesty International, își ridică vocea plină de indignare, cerând liderilor europeni să abordeze și problema drepturilor omului din Egipt, suntem lăsați în negura unui conflict care pare să nu se mai sfârșească, evidențiind detențiile arbitrare și procesele inechitabile, dar, cine s-ar gândi la acestea dintre atâtea politici europene?
