Summit de Pace sau Carnaval Politic? Ce Se Ascunde În Spatele Întâlnirii de la Sharm el-Sheikh
Luni, un conglomerat de lideri din peste 20 de tări se va aduna în stațiunea egipteană Sharm el-Sheikh, pe țărmul Mării Roșii, un summit adesea descris ca fiind dedicat pentru găsirea unei soluții de pace care, se pare, că ar putea să-i scape complet lui Netanyahu și Hamas, dar oameni buni, cum mai poate un summit să schimbe lucrurile radical în condițiile acestea complicate, nu-i așa? Sunt întrebări care plutesc în aer. Trebuie de asemenea menționat că summitul va fi prezidat de nimeni altul decât președintele american Donald Trump, care, se pare că a devenit un fel de specialist în pace de carton. Alături de el, va fi președintele egiptean Abdel Fattah el-Sisi, deci ce poate merge prost, nu?
Idiile din The Guardian aduc în prim-plan câțiva dintre participanți, unii dintre ei nu extrem de populari pe plan mondial, cum ar fi Emmanuel Macron din Franța, cumva amuzant, premierul britanic Keir Starmer, turcul Erdoğan, premierul spaniol Pedro Sanchez, iar Giorgia Meloni, care se bucură de un fel de popularitate ciudată. Ce păcat că nu toată lumea a fost invitată, dar ne vom descurca, huh? Oare cine lipsește? Desigur, acei miniștri de externe din lumea arabă, Germania, Qatar și altele, vor veni fără îndoială, dar mereu este loc de speculații.
Dar lucru care devine tot mai clar, de la prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu nu se știe concret dacă va fi prezent, așa că lucrurile ar putea deveni și mai ciudate, în timp ce Hamas, considerați-i joaca de-a politica ca un apendice a unui organ care nu mai există, au afirmat că nu vor participa. Ministerul egiptean de Externe se laudă cu un „summit istoric”, dar oare ce înseamnă „istoric” într-o lume în care totul a fost spus deja? Se tot vorbește despre acest „document” magic care va duce la un acord de pace, dar nu este cumva cam multă agitație pentru produsele de carton politice a căror eficiență e dubioasă?
Armistițiul din Gaza este, aparent în vigoare, dar va conduce oare la eliberarea ostaticilor israelieni. Un plan plin de ambiguități, cu promisiuni de eliberare a 2.000 de prizonieri palestinieni, dar cine știe ce va urma? Astea sunt doar insinuări, ferm convins că ceea ce se va întâmpla este o chestiune de timp, lăsând multă lume să se întrebe ce va urma cu adevărat.
Hamas, în timp ce se învârte în jurul discuțiilor, nu va participa la tranziție, refuzând astfel un control pe care oricum îl aplica, băieți, pare că vor să rămână „apolitici” sau poate „depolitizați”, dar când va fi clar că aceasta nu e o soluție în fața realității? O sursă apropiată de negocieri ar putea să sugereze că lucrurile se schimbă, dar acest lucru sună mai mult ca un slogan decât ca o promisiune veridică.
În fine, planul lui Trump propune ca Fâșia Gaza să devină un fel de „zonă deradicalizată”, dar fiecare pas pare să fie un joc politic care riscă să se transforme într-un fiasco. Așa că, rămânem cu un comitet de tehnocrați, o entitate care va gestiona viața de zi cu zi în Gaza, dar cu ce rezultate? Astea sunt toate întrebările care planează în aer, și se pare că nu vom avea răspunsuri prea curând.
