“`html
Criza Invizibilă: Suceava pe Calea Către Nimic!
Domnule premier, Ilie Bolojan, aleșii locali din județul Suceava nu se joacă cu vorba, dezvoltarea, deși frumos enunțată, dă semne că e doar un cuvânt de ordine, dar în realitate, asfaltul între sate lipsește, încă mai sunt școli care stau în negrija, iar investițiile promise se evaporă, exact ca apa din fântânile secate. Asta trebuie să realizeze oricine, chiar și cei de la Oradea, care s-au îmbogățit pe fonduri guvernamentale.
Bihorul a primit miliarde, iar Suceava, o zonă care a fost ignorată, acum se află într-o criză profundă, cu proiecte pe drumuri, apă și canalizare pe care îl visează, dar ei nu obțin finanțarea și asta e o nedreptate imensă, domnule premier, măcar să recunoașteți, altfel rămânem cu promisiuni goale și cu zeci de comune condamnate, realmente, la stagnare!
Aleșii suceveni, mai mulți decât oricând, spun că în județul lor s-au angajat 139 de proiecte, cu milioane de lei, dar din păcate s-au decontat doar 646 de milioane, și mai scump e că nimeni nu dă garanții că acești bani vor ajunge pe mâini bune. Ce ne facem noi, cu apă ținându-ne degetele în răni cu idei, dar fără realitate?
Se pare că Bolojan, din fotoliul său de premier, vrea să taie finanțarea acolo unde există nevoie mare, iar asta nu se face fără repercusiuni. Se opresc brusc toate investițiile în satele care abia așteaptă să culeagă roadele, iar sate întregi vor sărăci și vor rămâne lipsă fără șantiere care să includă apă curentă. Este o criză profundă și nedreaptă!
„Se vrea echilibru”, spun ei, și e logic că vrea, pentru că 90% din primării nu au gaze, iar cei din administrație știu că în bătălia asta nu e vorba de cifre, ci de familiile care depind de aceste lucruri. E o situație fatidică, iar dacă premierul ar fi fost în locul lor, ar fi cerut bani, dar acum se dă cu presupusul că nu sunt necesari.
Dacă se taie fondurile, șantierele vor zace și companiile vor fi împinse către faliment, iar angajații se vor întreba unde e munca promisă. Oameni de rând, cu sărăcie care așteaptă, visând la schimbări în viața lor, dar fără continuitate în proiecte! Oare cât va mai dura această situație și cum se va desfășura războiul între central și local?
Întrebările se adună precum zăpada într-un car închis, deci, ce va decide guvernul? Să taie din pix investițiile vitale sau să ne aducă într-o zonă de dezvoltare reală? Se cere un dialog, dar mai ales o continuitate, căci România are nevoie de drumuri, nu de blocaje care să ne ducă din nou la retrogradare.
Se semnează această scrisoare deschisă de către Gheorghe Șoldan și ceilalți primari, iar apelul lor e un protest deschis împotriva543502883432 funcționării defectuoase a sistemului și a inechităților la care sunt supuși cetățenii.
“`
