Impactul substanțelor chimice PFAS asupra dezvoltării osoase la adolescenți
LEAD: Substanțele chimice PFAS, cunoscute și sub denumirea de „substanțe chimice eterne”, sunt omniprezente în mediul înconjurător, fiind găsite în apă, alimente și produse de uz cotidian. O cercetare recentă a adus în discuție impactul acestor substanțe asupra sănătății oaselor adolescenților, evidențiind efectele negative ale expunerii la PFAS asupra densității osoase, în special în rândul femeilor.
Cercetătorii au descoperit că expunerea la acid perfluorooctanoic (PFOA), un compus din categoria PFAS, este asociată cu o densitate osoasă mai scăzută la adolescenți. Aceste descoperiri ridică semne de întrebare cu privire la siguranța acestor substanțe chimice, având în vedere că ele nu se descompun ușor în mediu și se pot acumula în organism.
Studiul urmărește nivelurile de PFAS și densitatea osoasă
Un studiu recent a analizat probe de sânge de la 218 adolescenți implicați într-o cohortă de sarcină și naștere pe termen lung. Scopul principal al cercetării a fost de a explora legătura dintre nivelurile de PFAS și densitatea osoasă. Cercetătorii au măsurat nivelurile de PFAS în sânge la mai multe etape ale dezvoltării, inclusiv la naștere și la vârstele de 3, 8 și 12 ani. Densitatea osoasă a participanților a fost evaluată ulterior, odată ce aceștia au împlinit 12 ani.
Rezultatele studiului au arătat că adolescenții cu niveluri mai ridicate de PFOA în sânge prezentau o densitate osoasă mai scăzută, în special la nivelul antebrațului. Această constatare sugerează o corelație directă între expunerea la PFAS și sănătatea oaselor, ceea ce ar putea avea implicații pe termen lung pentru dezvoltarea adolescentă.
Diferențe de moment și de gen în ceea ce privește efectele PFAS
Un alt aspect important al studiului a fost analiza diferențelor de moment în care a avut loc expunerea la PFAS, precum și impactul acestora în funcție de gen. Cercetarea a relevat că relația dintre nivelurile de PFAS și densitatea osoasă variază în funcție de momentul expunerii. Aceasta sugerează că anumite etape ale dezvoltării pot fi mai vulnerabile la efectele nefaste ale acestor substanțe chimice. De asemenea, legătura dintre nivelurile de PFAS și densitatea osoasă mai scăzută a fost observată ca fiind mai puternică la femei comparativ cu bărbați, ceea ce indică o posibilă sensibilitate mai mare în rândul adolescentelor.
Aceste descoperiri subliniază necesitatea de a monitoriza expunerea la PFAS, în special în rândul grupurilor vulnerabile, cum ar fi adolescenții. Având în vedere că PFAS sunt substanțe chimice persistente, care se acumulează în mediu și în organism, este esențial să se ia măsuri pentru a reduce expunerea și a proteja sănătatea publică, în special a tinerilor în dezvoltare.
