Lovitura fatală pentru ecologie: amânarea prețului carbonului zguduie lumea transportului maritim!
Amânarea, o miscare care aproape că dă peste cap tot ce a construit Uniunea Europeană și, de asemenea, Brazilia cu idolul lor ecologic, pare să izbească direct în față industria transportului maritim care, se pare că, nu vrea să fie mai verde, mai curată și să dezvolte un mecanism de prețuri pentru decarbonizare. Oare cât de departe am ajuns pentru a ne asuma responsabilitatea? Chiar și așa, nu toți au fost de acord cu asta, iar Washingtonul cu Riadul s-au opus tare, chiar foarte tare! Cei mai mari doi producători de petrol, adică, au spus: ‘nu, mulțumim, noi vrem ca lucrurile să rămână așa cum sunt, fără preț la carbon’ în cadrul discuțiilor la Londra, la OMI.
Așa cum se întâmplă în toate poveștile cu conflicte, după zile de contraziceri în care multe spirite au fost aproape să explodeze, Arabia Saudită a ieșit, ba mai mult, a prezentat vineri o idee genială, moțiunea de amânare a discuțiilor cu un an! Wow, ce timing! A fost adoptată cu o majoritate simplă, așa că 57 de țări au spus da, iar 49 au protestat vehement dorind ca negocierile să continue într-un ritm rapid. Chinezii, grecii, ciprioții, japonezii și coreenii, oh, păreau să susțină deja ideea unui preț al carbonului, dar uite, vineri, surpriză! China a votat pentru amânare, iar ceilalți? S-au abținut, așteptând parcă să vadă cum va evolua situația.
Dar, să ne întrebăm, când ar putea acest preț al carbonului să intre în vigoare? Păi, cu toate negocierile, nu este clar, chiar dacă s-ar ajunge la un consens anul viitor, pentru că OMG (nu acesta nu e un meme!) a prevăzut că navele vor plăti pentru emisii doar după 2028 – uimitor, nu-i așa? Potrivit Reuters, subiectul pare complicat, într-un haos plin de promisiuni nesăbuite.
Apoi, să ne uităm la președintele SUA, Donald Trump, care s-a arătat extrem de vocal pe platforma sa Truth Social, subliniind că Washingtonul „nu va accepta această nouă taxă globală ecologică” aplicată transportului maritim, spunând chiar că nu o va respecta în niciun fel. Un mesaj puternic, dar oare cine îl mai ascultă? Administrația lui vrea să fie pe val, dar nu în cel mai ecologic sens al cuvântului, iar tarifele folosite ca arme pentru a obține condiții mai bune sună mai mult ca o manevră politicianistă.
În concluzie, sectorul maritim, așteptând ca toate aceste reglementări să degradeze riscurile și să deschidă uși către investiții în combustibili alternativi și nave ultramoderne, se găsește acum în mijlocul unui conflict internațional care amenință să întârzie programele de sustenabilitate planificate. Rămâne de văzut ce va urma în această poveste cu multe turnuri neașteptate.
