Războiul Rece 2.0: SUA Capturând Lideri, ONU Pe Scenă!
Pe data de 5 ianuarie 2026, Consiliul de Securitate al ONU a convocat o sesiune de urgență în New York, scopul? Discutarea acțiunii, să-i spunem, mai mult decât controversată, a Statelor Unite de a-l captura pe președintele Venezuelei, adică, Nicolás Maduro, întrebările se ridică la ordinea zilei, ca un magician care trage iepuri din pălărie, dar, din păcate, fără faină, iar detaliile mai la dreapta sau mai la stânga nu fac decât să confunde cititorul, bineînțeles că au fost reacții internaționale vehemente, cum altfel?
Secretarul General al ONU, același António Guterres care ne dă lecții despre suveranitate, a ridicat o voce, care parcă striga în pustiu, subliniind cuvinte precum „precedent periculos” și alte termeni pompoși care nu fac decât să se resimtă ca un ecou pe pereții unui club gol, gata să devină un hit pe rețelele de socializare, iar CNN a prins mingea și-a dus-o drept la rețea like la like, dar să ne întrebăm, unde ne ducem cu toate astea?
Rusul Nebenzya și „colonialismul” pe picior de război
Ambasadorul Rusiei la ONU, Vasily Nebenzya, nu s-a lăsat mai prejos și a tras tare cu o declarație pe care dacă o auzeai în niciun caz nu te-ai fi gândit că stai pe un fotoliu moale, ci mai degrabă că ai plecat într-o expediție enigmatică pe tărâmul agresiunii americane mascată în spatele cuvintelor „superioritate morală”, acuzând atât pe Washington că face „agresiune armată” cât și pe Guterres că-și pune aplauzele în buzunar, o distincție între cei care apără drepturile și cei care le calcă în picioare, iar el a mai adăugat o picătură de „neocolonialism” ca să aburească și mai mult atmosfera, unde mai pui că a invocat o chemare a întregii hemisfere de parcă ar fi prezentat un concert.
Asta înseamnă că diplomația nu mai are loc pe această scenă și dacă mai există respect, probabil că a luat un tren expres spre un alt continent, lăsând în urmă doar un peisaj de „ipocrizie” și „nepotrivire”, referindu-se desigur la cele întâmplate în Ucraina, fervorile rămân aperitive pentru toți, dar cu greu vom gusta din mâncarea ungurească, ca să zic așa!
Sachs, economistul cu păreri globale
Și pentru că nu ar fi totul complet fără un economist care să rupă tiparele, Jeffrey Sachs a sărit cu declarații care te lasă uneori cu gura căscată, având în vedere că vorbea despre riscurile globale pe care le comportă precedentul generat. El întrebând retoric, cam ce bătaie de cap pentru Consiliul atât de ocupat, de fapt nu e vorba despre Venezuela, ci despre dreptul unui stat de a… bătăi nu?! Așa a sunat discursul lui, un amestec de îngrijorare față de Carta ONU, care, sincer, cam părea că spune că e pe cale să devină o piatră de moară pentru justiție, provocând o mulțime de frământări în rândul oamenilor de rând care nu prea știu cine e Maduro și de ce ar putea conta pentru ei!
El a accentuat că, dacă terminăm cu principiile, riscurile vor fi dintre cele mai „grave”, în sensul ăsta ar trebui să ne întrebăm, cât mai grav ar putea fi, pentru că în vremurile actuale, granițele sunt atât de fluide încât e greu să ne facem o idee corectă, dar tot s-ar putea să se transforme într-un „document lipsit de relevanță” și asta ar însemna să ne luptăm cu umbre până la capăt!
Guterres: semnalele de alarmă pentru stabilitate
În tot acest tumult, Guterres a venit cu „îngrijorarea profundă”, să ne răsfețe cu niște termeni care sună ca un ceai de plante, promovând respectul pentru normele internaționale și nga cantități de instabilitate, cu declarații despre riscurile care vin odată cu ignorarea legilor care odată au avut un sens, dar dacă ne întrebăm, riscurile unde mai sunt? Se pare că democrația e ca un harciog fugar într-o rogojină, neștiut fiind dacă mai ajungem să o vedem vreodată ieșind din ascunzătoare.
Bun, el a menționat iarăși detalii despre drepturile omului, resurse și trafic de droguri care par să se amestece cu politica în aceleași culori anemice, că nu știm dacă să privim cu suspiciune sau să ne îngrijorăm că urzici cresc pe drum, iar prezența Comisiei de Securitate devine o fantezie mai degrabă decât o realitate.
SUA, mereu în apărarea ”legii”
Reprezentantul SUA, Mike Waltz, a adus un soi de apărare, pe care, sincer să fim, e greu de pronunțat fără să schițezi un zâmbet, numind toată operațiunea o „acțiune de aplicare a legii” și nu s-a lăsat dus de val, subliniind că „Statele Unite nu ocupă o țară”, uau, plină de eufemisme, dar tot ce e în umbră până aici pare tras de păr! El a justificat intervenția ca pe o „operațiune” chirurgicală, dar, sincer, ce operație chirurgicală te duce la un anestezic de „stabilitate” în zonă? Așa că, toți am mai auzit o dată și mai întrebăm, cine permite o astfel de „justiție”?
Maduro și soția lui, ușor ca o umbră în apus, sunt acuzați de tot felul de nelegiuiri, iar la finalul zilei, cuvântul „fugari” pare piatra de temelie a unui scandal care ne-ar putea aduce aminte de telenovele cu buni și răi, unde finalul cred că va lăsa pe toată lumea perplexă. În fine, Mike a încheiat cu o notă de optimism care răsună ca un cânt primăvăratic, spunând că „Statele Unite își doresc un viitor mai bun pentru Venezuela”, dar sincer, cine poate avea încredere în asemenea declarații, în condițiile în care pare că întreaga lume e pusă pe jar?
