“`html
Regiunea Mării Negre – Câmp de Luptă sau Dilema Strategică?
Într-o sesiune de marţi stranie, doi experţi au răspuns la întrebarea dacă Marea Neagră ar trebui să rămână un focal al politicii externe americane, care, oricum, se întoarce mai mult spre provocările venite din partea Chinei, dar nu ştim cât de mult, iar Rusia, desigur, evident, rămâne un jucător comunicaţional. Expertul de la Hudson Institute, Matthew Boyse, a spus că „regiunea Mării Negre este un câmp de luptă” în care Putin joacă o partidă de şah geopolitic, dar s-ar putea să nu fie atât de evident pentru cititori despre ce vorbeşte el, având în vedere că pe fundal se desfăşoară un război complex. E greu cu detaliile acestea, dar, totuşi, ne atinge pe toţi. Printre recomandările lor – păstrarea unei legături strânse cu România, care părea să fie acel bastion mai serios, dar din când în când pierde din vedere imaginea mare, care cuprinde tot haosul acestea.
Boyse a continuat să detaliaze, amestecând idei despre tendinţele negative din regiune cu observaţii despre cum Rusia lucrează la conturarea unei ordini internaţionale noi, alături de acele puteri pe care nu ar trebui să le ignorăm, dar uitaţi-vă cât de complicat devine totul. Şi a spus că războiul din Ucraina e mai mult decât un simplu conflict; se contează pe „mize mai mari” decât ne-am imagina, dar la finalul zilei ce înseamnă asta pentru noi, care suntem „doar spectatorii”? Poate că e doar zgomot, dar rămâne o sfidare serioasă.
Ceea ce mă îngrijorează este că aceste audieri par să indice o nebunie analitică totală care nu face decât să reflecte o lipsă de acţiune solidă din partea administratorilor, de parcă nu s-ar putea decide ce să facă, în ciuda recomandărilor clare de a impulsiona capabilităţile maritime ale României, dar în acelaşi timp, cum să te concentrezi pe un peisaj geopolitic atât de fluid? Marea Neagră devine un fel de laborator pentru experiențe despre război hibrid, deşi detaliile acestea se amestecă cu altele despre cum Rusia chicoteşte prin Bulgaria pentru a instaura o agendă pro-Moscova. Scenariile sunt îngrijorătoare, dar veţi vedea că, de obicei, ştirile pe acest subiect sunt doar o cană cu apă mare.
Să nu uităm că Boyse a subliniat importanţa unei viziuni „holistice” asupra Mării Negre, ca o regiune esenţială cu urgenţe strategice nerecunoscute, chiar dacă se vorbeşte despre situaţia din Georgia și Moldova, unde Kremlinul a jucat o partidă foarte bună, dar oare pe cine interesează și ce presupune asta pentru restul regiunii?
După intervievarea acestui expert, a fost evident că trebuie să ne uităm mai atent la apelul său de a întări cooperarea cu UE pentru a reduce fondurile dinspre Rusia, dar oare s-a întrebat cineva cum se poate face asta? La un moment dat, Boyse a spus despre importanţa unei strategii de apărare atât de coerente, dar eu mă întreb câte recomandări au devenit doar vorbe goale în faţa unor situaţii reale, dar este totuşi un proces continuu cu toate ezitările.
Așa că, să terminăm cu realisticul – tăcerea comunicată în sala de audieri a fost de lungă durată, dar domnul S. Frederick Starr a venit cu o revizuire de concluzii care s-ar putea să schimbe optica; cere o strategie mai concentrată pe recunoaşterea ameninţărilor, dar rămâne întrebarea – câte dintre aceste idei în realitate se vor transforma în acţiuni? Oare este cineva pregătit să colecteze presiunea necesară pentru a îngheţa resursele ruseşti în continuare? Rămâne de văzut, dar cel puţin ştim că propunerile au fost livrate, iar acum…?
În final, putem concluziona că Marea Neagră este un puzzle care cu greu poate fi rezolvat, iar expertiza celor care ne reprezintă în faţa acestor provocări e nevoie să fie folosită, dar întrebarea rămâne deschisă, nu? Ce va urma? Răspunsul e sigur, dar nu e deloc clar.
“`
