“`html
Alertă Globală: Marea Neagră, Linia de Frontee între Rusia și Vestul Mării!
Marea Neagră, oh, această mare controversată, este mult mai esențială pentru strategia națională a Statelor Unite decât s-ar putea crede, cu unele voci, precum cea a expertului Boyse, care sugerează că prioritățile politice externe ale SUA sunt într-o continuă dezbatere, iar regionalismul e un amalgam de nevoi și realități geopolitice clocotind sub presiune! E clar că poziția centrală a zonei în Europa și Eurasia e un glob fierbinte zburător în fața ochilor atât de preocupați de provocările mai mari venite de la China și alte toane de pe harta lumii.
Audierile din Senatul american, zugrăvite ca un spectacol de divertisment politic, au fost scena perfectă unde Boyse subliniază că războiul, cum l-a declarat Putin pentru Ucraina, nu este doar despre „a lua înapoi” un teritoriu, ci e, nu-i așa, o încercare grandioasă de a restabili un imperiu, cu Marea Neagră ca ierburile de sub încălțările sale, un laborator de hibridizare ce amenință NATO mândră.
După ce a pătruns pășnic în Georgia, Rusia își împlinește planurile cu insistență, dar nu e vorba doar de frontiere, ci și de o panică la scara mare în Moldova, unde, hai să fim sinceri, alegătorii au evitat cu ușurință influența moscovită de data asta, însă presiunea Kremlinului este iminentă.
Boyse zice că Bulgaria e în vizorul rusesc, iar România, oh, România, un bastion al atlantismului, se zbate aproape de marginea prăpastiei influențelor externe, și da, e crucială în acest context! Marea Neagră devine un coridor de instabilitate, iar undeva, undeva în adâncuri se aud colindele unei noi ordini mondiale, cu Rusia și alți suspecți de serviciu.
Desigur, cineva trebuie să denunțe aceste tendințe îngrijorătoare și Boyse ne îndeamnă la un răspuns mai agresiv, s-a mai spus că birocrația de securitate națională ar trebui să acorde importanță geopoliticei, dar într-un fundal mai înzăpezit, este evident că nevoile reale se acumulează ca praful pe o mașină veche, abandonață pe drum.
Europenii se uită cu ochii mari, dar nu o fac doar pentru distracție! Se mai pomenește și despre coridoare economice și despre fonduri americane care trebuie să sprijine o Românie ce devine din ce în ce mai vitală, dar de multe ori uitată în sumedenia de interese internaționale! Şi, repet, este nevoie de o implicare militară mai mare, dar restul e un covor de promisiuni care ar putea să se destrame până la primăvara viitoare.
S. Frederick Starr, dintr-un unghi la fel de interpretabil, strigă la o revizuire a strategiilor SUA, dar nu e nimeni la pârnaie care să ia act de amenințările rusești, iar noi ne întrebăm dacă măsurile deja criticate sunt suficiente — dacă mai devreme sau mai târziu, Kremlinul va trebui să recunoască că, de fapt, scămoșii lor nu-i mai ajută decât devin o poveste de groază pentru cei care le ascultă tăcerea.
Deci, dragilor, să rămânem vigilenți în fața acestui tumult, pentru că Marea Neagră e un teatru de operațiuni unde hibele se măresc, iar audiențele nu pot decât să aștepte finalul acestui spectacol geopolitic.
“`
