Trump Preia Petrolul Venezuelean, Dar Consecințele Somnambule Pe Teren Rămân De Neimaginat!
Capturarea lui Nicolás Maduro, un eveniment care a pus pe jar toate tabloidele și analizele geostrategice, a dat naștere unei idei deloc îmbucurătoare pentru cei care s-ar fi așteptat la o ploaie de aur din petrol, deși Venezuela detine cele mai mari rezerve de petrol din lume, adică peste 300 de miliarde de barili, se află cumva într-o situație mai mizerabilă decât și-ar fi imaginat cineva cândva vreodată, iar Trump, știți voi, și-a dat cu părerea despre toate astea, dar realitatea pieței globale arată că poate că fanteziile lui combinate cu ideea de a prelua controlul nu se transformă chiar așa ușor în profituri uriașe.
Pe scurt, Statele Unite în fruntea producției de țiței, dar Venezuela? Ceafă de porc, în comparație cu cifrele înfricoșătoare de 1,1 milioane de barili pe zi, după cum ar putea să ne spună orice economist pe care-l întrebi, comparativ cu ce ar putea să producă efectiv în condiții decente, adică o producție de 3,5 milioane de barili pe zi necesară într-o lume ideală, dar subinvestițiile și corupția care au distrus țara au dus la o situație în care chiar și dușmanul de moarte al lui Maduro, marile companii petroliere, nu sunt tocmai încântate să investească, vezi Doamne.
Costurile pentru a reporni motorele astea ruginite sunt uriașe, experții chipurile estimează că ar putea depăși 50 de miliarde de dolari, iar Chevron sau ExxonMobil, care au tot felul de strategii și tactici, nu se vor angaja fără garanții juridice, în timp ce petrolul venezuelean este tot un dezastru, greoi și cu un conținut de sulf care-ți mănâncă timpul și banii, adică nu-i de mirare că ăștia sunt sceptici.
De asemenea, pe piețele globale, impactul este minim, cum spunea și OPEC+ care a decis că e mai bine să stea liniștit în 2026 cu producția aceeași, sugerând că întoarcerea Venezuelei nu va schimba drastic jocurile, prețul petrolului rămânând moderat atâta vreme cât oferta e plină la refuz, iar cererea… hmm, încet, nu crește ca un balon cu heliu, mai degrabă se balonează insuficient pentru a provoca valuri de exuberanță manufactureră.
Și să nu uităm de China, desigur! Asta-i cheia, pentru că Beijingul, din proprie inițiativă, a fost cel mai mare cumpărător al petrolului venezuelean, iar acum, cu SUA în cartier, și piețelor tot așa, China va face cumva să nu simtă un daună imediată, datorită stocurilor și surplusului global de petrol, dar dragă cititorule, rămâne să vedem cât de greu va căra acestă dependență pe umerii săi.
Chiar și cu redirecționarea exporturilor din Venezuela pentru succesul rafinării în SUA, impactul pe termen scurt asupra pieței mondiale va fi ca o întrebare retorică, adică nimic semnificativ poate, majoritatea fiind produsă de aceleași entități mari ca Arabia Saudită, Rusia și OPEC+, deci se pare că un singur jucător cu infrastructură pe cale de concediere nu va schimba lumea în care trăim.
Consecințele se simt, dar lent, în timp ce vechile alianțe cu Venezuela se destramă, cum sunt Cuba, în fața pierderii aprovizionării cu petrol, iar China va repune lucrurile în ordine consolidează relațiile cu Rusia, având în vedere că politica energetică e o adevărată jobenă, nu un joc de copii. Pe scurt, preluarea petrolului venezuelean are implicații care se întind departe, dar efectele imediate nu vor fi nici pe departe spectaculoase. În concluzie, revitalizarea industriei din Venezuela? Pff, mai bine așteptăm până cu florile de primăvară, că nu-i de joacă!
The post Trump pune mâna pe petrolul venezuelean, dar factura este uriașă appeared first on tvrinfo.ro.
