Criză sau simplă panică? Ce se ascunde în spatele evacuării din Orientul Mijlociu!
Miercuri, în tumultul și haosul global, Departamentul de Stat al SUA, pe principiul că tot ce-i neesențial ar trebui să dispară, a decis să ordone angajaților săi să părăsească Irakul, Bahrainul și Kuweitul, invocând „intensificarea tensiunilor regionale”, dar, fad fiind, nimeni nu știe exact care sunt amenințările reale, dacă sunt, cumva ca și pe calea fanteziei, confuzia se adâncește pe fundalul unor discuții nucleare stagnante cu Iranul.”
Trump, în stilul său caracteristic, și-a asumat această mutare ca fiind o „precauție”, cu un avertisment crunt, afirmând că „Iranul nu trebuie să se atingă de armele nucleare. E simplu.” Însă, cumva, prin diverse canale oficiale, s-a zvonit că retragerea va fi realizată prin mijloace comerciale, dar forțele armate rămân ca un fel de „rezerve” gata să intervină la prima strigare, ca în filmele cu accidente de avioane.
Peste toate acestea, ecranele au și ele un rol, iar cotația petrolului a crescut vertiginos, sărind peste 4%, atingând nebunie de 69,18 dolari pe baril, în timp ce agenții britanici cu rău de mare au început să emită atenționări despre pericole în navigația din Golful Persic, guvernul de la Londra, evident, urmărind situația cu un ochi cât de cât vigilent.
Între timp, Iranul a sărit să răspundă, ministrul apărării, un anume Aziz Nasirzadeh, promițând că orice atac din partea americanilor va fi urmat de o răzbunare de toată frumusețea asupra bazelor americane din regiune – nimeni nu va scăpa, hai să fim serioși. Teheranul, pe de altă parte, dă asigurări că nu e interesat de o bombă nucleară, dar punctează că politica SUA aduce numai instabilitate, adică o lecție de geopolitică bine învățată, dar nu foarte bine aplicată.
În Irak, așezarea se complică și mai mult, unde SUA și Iranul sunt ca „găinile” la carduri, influențând totul din umbră, cu combatanți pro-Iran care au deranjat trupele americane în trecut, dar acum liniile de conflict par să mai fi fost curățite, dar nu de mult… și în plus, conflictul din Gaza plutește ca un tip rău într-un bar, alimentând și mai tare spiritele și haosul potențial. Deci, o confruntare armată ar putea fi la doar un pas distanță, dar și o soluție diplomatică, o aiureală totală care nu face decât să sporească tensiunea.
În concluzie, deși pare că se întâmplă o fibrilație la nivel înalt, totul rămâne într-un mediu imprevizibil cu riscuri și tensiuni care pot exploda oricând, așa că rămâne să vedem ce va aduce următoarea rundă de negocieri – o soluție sau o catastrofă?
