“`html
Ambasada SUA Critică România: Eforturi Inadecvate în Lupta împotriva Traficului de Persoane!
Într-un raport tumultuos, Ambasada SUA în România ne arată că ne aflăm într-o situație destul de complicată, deoarece guvernul nostru nu reușește să respecte standartele astea minime legate de eliminarea traficului de persoane, însă, deși eforturile sunt semnificative, vorba aceea, cele mai multe dintre ele sunt doar vorbe, nu fapte. Așadar, România rămâne aprig în Nivelul 2, dar dulce-i povestea efemeră a eforturilor nu?
De exemplu, s-au identificat mai multe victime, se aude, iar și-a fost adoptată o strategie națională nouă a acțiunii pe patru ani, cu un Plan Național de Acțiune care, ce să mai, pare destul de promițător dar cumva devine doar o altă poveste pe care ne-o spunem, ca ne aducem aminte de poveștile de demult, când totul părea mai ușor, nu?
Hai să nu uităm că guvernul a schimbat și codul penal, zic că s-au înăsprit pedepsele pentru traficanții ăștia de persoane, dar să vedem, în realitate, ce se întâmplă cu ei? Oare chiar simt frica asta sau bat și ei un pic din palme, asemeni altor infractori care râd cu spume? În plus, acum victimele pot apela la asistență juridică gratuită și măreț mod de despăgubire, fără acea limită infamă de 60 de zile, dar oare acele vremuri nu păreau mai bune?
Totuși, raportul spune că ANABI a alocat fonduri, care provin din acele bunuri confiscate, către o organizație non-guvernamentală care oferă asistență victimelor, însă, firește, întrebarea rămâne: obosim noi cu aceste ajutoare de formă, ori chiar se aduc schimbări, reale, sustenabile, în viața victimelor?
Dar a apărut și o umbră pe acest cer al optimismului – guvernul nu a reușit, zic ei, să îndeplinească standardele minime în domenii cheie și asta pentru că angajații din sistem par să fie mai preocupați de „mici afaceri” decât de hărțuirea celor vulnerabili, ceea ce, nu-i așa, ridică niște semne de întrebare, cumva? În special, cei care suferă, cum sunt copiii sau persoanele vârstnice, se simt abandonați. Asta-i ceatățime?
Deci, să nu ne mirăm că, din păcate, traficul de copii continuă să fie o problemă acută, iar copiii reprezintă aproape jumătate din numărul victimelor identificate în fiecare an. Și ca și cum nu ar fi de ajuns, nu se oferă suficiente fonduri pentru protecția victimelor, iar aceștia rămân singuri în fața monstruozității, expuși riscurilor imense de revictimizare. Unde e justiția, oameni buni?
“`
