Pace în Africa sau doar o ilusie? Confruntarea Maroc-Algerie în pragul unei noi erupții!
Se pare că Trimișii administrației americane vorbesc despre un posibil acord între Rabat și Alger în scurt timp, cu termen de vreo două luni, cum scrie și The Times. Disputa asta dintre Maroc și Algeria, care durează de ani mulți, adică din Africa, ca să o spunem pe șleau, e tensiune pură, accentuată de problema asta greu de ignorat cu Sahara Occidentală… Marocul vrea să își mențină controlul, cu un plan de autonomie sub stăpânirea sa, iar Algeria, pe de altă parte, susține Frontul Polisario și cere un referendum care să ducă la independență. Este un joc de putere, un fel de șah, unde fiecare mută câte o piesă, dar nu ajung nicăieri.
Frontiera între Maroc și Algeria e închisă din 1994, un semn clar că tensiunile persistă, chiar dacă în ultimii ani s-au mai domolit, dar ei bine, e ca un cui în talpă tot timpul. În fine, inițiativa americană, în mod evident, spune că totul ar putea ajunge la un acord de pace, și, desigur, a avut loc o emisiune 60 Minutes în care Steve Witkoff și Jared Kushner ne-au zis că „în opinia lor” va fi un acord de pace, adică în următoarele 60 zile. Aici ne întrebăm: oare chiar o să fie?”
Massad Boulos a mai spus ceva despre Algeria care ar fi dispusă să îmbunătățească relațiile cu Marocul, de parcă am fi la un restaurant, nu la o confruntare diplomatică. Asta se dovedește a fi o misiune plină de provocări, în care purtătorii de cuvânt de la Rabat confirmă că SUA facilitează discuțiile. Zaid M. Belbagi, un consilier marocan, a fost citat cum că Rabatul „e dispus la dialog” din moment ce Algeria ar zice poate că e deschisă la dialog. Este o fereastră de oportunitate sau doar o fereastră care se închide repede? Rămâne de văzut.
Pe de altă parte, scepticismul umblă liber și dacă ne uităm la experți, ei ne arată că nu e de joacă. Semnarea unui acord real și durabil ar necesita nu doar vorbe goale, ci mult mai multă implicare, așa cum subliniază Riccardo Fabiani, care spune că echipa Trump „își supraestimează influența”, dar noi știm că procesul ăsta e complicat, mai complicat decât o desene animate dublate. Hugh Lovatt punctează că Algeria nu va accepta compromisuri, mai ales dacă Washingtonul întărește poziția Marocului în conflictul din Sahara Occidentală, și să nu uităm că totul a început în 1975. E ca un joc de domino, unde o piesă căzută poate duce la o avalanșă.
Dacă cumva ajung la un acord de pace, asta ar schimba total jocul geopolitic din nordul Africii, ca un tsunami care transformă peisajul, extinzând influența americană acolo, care știm cu toții că e mereu doritoare să fie în prim-plan. Negocierile legate de Sahara Occidentală ar putea continua, inclusiv cu un rol sporit din partea ONU și a SUA, dar întrebarea rămâne: este toată povestea asta doar un miraj sau să fie ceva real? Doar timpul ne va răspunde. Așa că, rămâneți pe aproape, scandaluri vor ieși la iveală, și cine știe ce ne gândește viitorul!
