40% dintre miniștrii portughezi din 1976 până în 2025 nu aveau pregătire universitară specifică domeniului ministerului pe care l-au condus, arată rezultatele studiului „Cine guvernează Portugalia”, comandat de Fundația Francisco Manuel dos Santos și citat de Diario do Noticias.
Studiul, intitulat „Cine guvernează Portugalia? Profiluri ministeriale în perspectivă comparativă (1976-2025)”, analizează carierele politice și academice ale membrilor guvernelor constituționale din ultimii 49 de ani. Potrivit cercetării coordonate de Marcelo Camerlo și António Costa Pinto, 40% dintre miniștrii portughezi nu aveau o pregătire universitară în domeniul portofoliului pe care l-au gestionat.
Doar 20,9% au avut o specializare academică avansată (masterat sau doctorat), în timp ce 39,1% au avut o licență în domeniul respectiv. Studiul subliniază că pregătirea academică a fost mai degrabă un simbol al prestigiului social decât un indicator al competenței tehnice.
Un exemplu al profilului „politico-specialist” menționat în studiu este Luís Capoulas Santos, ministru al agriculturii în al doilea guvern condus de António Guterres. De profesie sociolog, acesta a avut o carieră politică îndelungată în Partidul Socialist (PS) și experiență profesională în ministerul pe care avea să-l conducă.
Astfel de numiri au fost preferate deoarece combină loialitatea politică cu competențele tehnice.
În contrast, Leonor Beleza, fost ministru al sănătății în primul guvern al lui Aníbal Cavaco Silva, ilustrează profilul „pur politic”. Juristă și membră marcantă a Partidului Social Democrat (PSD), Beleza a fost aleasă în 1985 pentru a conduce Ministerul Sănătății, fără a avea o pregătire în domeniu. Alegerea sa a fost motivată, conform memoriilor lui Cavaco Silva, de dorința de a avea un lider cu suficient curaj pentru a implementa reforme, indiferent de opoziția din interiorul sectorului medical.
Un alt profil analizat este cel al „expertului”, exemplificat de José Mariano Gago, fost ministru al științei și tehnologiei în primul guvern condus de António Guterres (1995). Gago, profesor catedratic fără legături politice anterioare, a fost adus din societatea civilă, fiind un exemplu al strategiei socialiștilor de a implica experți în guvern.
Studiul scoate în evidență și inegalitatea de gen în rândul miniștrilor portughezi. Dintre cei 398 de miniștri numiți între 1976 și 2025, doar 60 au fost femei, reprezentând 15% din total.
Prima femeie ministru, Leonor Beleza, a fost numită în 1985. Deși proporția femeilor în guvern a crescut în timp, atingând 42,1% în 2019 și 53% în 2022, doar 7,3% dintre femei au ocupat poziții centrale, comparativ cu 17,1% în ministerele periferice.
Femeile miniștri au fost, în general, mai bine calificate decât bărbații: 50% dintre ele aveau doctorat, față de 25,1% dintre bărbați. Pentru a accede în funcții de nivel înalt, femeile au avut nevoie de o afiliere politică, 100% dintre cele numite în posturi centrale fiind membre ale unui partid.
În perioada analizată, partidele politice au dominat numirile în guvern, majoritatea miniștrilor provenind din conducerea partidelor. Au existat însă și momente în care au fost numiți miniștri independenți, cum ar fi în timpul guvernelor inițiate de Ramalho Eanes (1978-1980) și al primului guvern condus de Guterres în 1995.
Partidul Socialist a numit mai mulți miniștri independenți, 38%, decât PSD, 22%, arată studiul.
