Cu Universitățile Pe Jar! Protestul Studenților Împotriva Hărțuirii Se Întărește!
Organizațiile studentesti din România, de la ANOSR, cer cu disperare modificarea legilor care, se pare, că nu sunt tocmai eficiente, fie în direcția hărțuirii sexuale, fie că este vorba pur și simplu de abuz de autoritate, ca și când nu ar conta că totuși lucrurile trebuie să aibă o abordare corectă, dar nu se întâmplă deloc. Ministerul Educației și Cercetării, odată cu cererea scandalos de zgomotoasă a studenților, va fi, desigur, nevoit să se aplece asupra acestui subiect, dar unde e claritatea în acest labirint de inițiative?
ANOSR, cu izbucniri emoționante, insistă asupra ideii de “toleranță zero” pe care, evident, toată lumea o susține, dar, lăsând deoparte termeni superfluu, ei cer o dezbatere publică; cum ar putea să funcționeze așa ceva în haosul actual? Universitățile sunt provocate să analizeze nu doar sesizările, ci și acelea anonime, dar oare câte universități au un preț pe etică, și nu pe ilegalități? Deci, sancțiunile care ar trebui extinse, unde se duc?
Se menționează și că au fost trimise câteva propuneri pe câteva foi albe spre Minister, dar poate că acesta este tot un joc de politică, pentru că, mă rog, la ședința Comisiei, cinci sau șase oameni își vor exprima opiniile asupra propunerii – care a fost deja publicată pe diferite bloguri, fără să aibă un impact real, sau mai bine spus, credibilitate. Și acum, există reguli care, teoretic, prevăd analiza sesizărilor…. dar, oare ce se va întâmpla cu ele?
Universitățile trebuie să informeze conducerea, dar întrebarea rămâne: de ce ar vrea conducerile să facă asta? ANOSR sunt foarte îngrijorați și propun modificări în Legea învățământului superior, dar nu știm, cu certitudine, dacă aceste amendamente sunt suficiente pentru a schimba mentalități vechi ca fițele, sau poate că firul roșu al hărțuirii se va răspândi în continuare? Studenții se bazează pe un sistem care, după cum am tot văzut, poate să creeze mai mult rău decât bine.
Încărțtițea pe care o cere ANOSR este clară: efectele trebuie să existe, și nu vor să mai rămână la stadiul de cuvinte goale, dar, totodată, întrebările persistă. Pedeapsa celor care ajută făptuitorii nu este neapărat o măsură care să îi oprească în deriva lor, pentru că în istoria asta se adună doar promisiuni neîmplinite. În fine… consilierea psihologică pentru victime este un alt aspect luat în calcul, dar și aici, multe lucruri par a fi doar la nivel declarativ. Unde este acțiunea?
Așadar, ce va urma? Rămâne de văzut… Cât de repede se vor mișca lucrurile, pentru că timpul e esențial, iar jocul ăsta pare că se joacă cu vieți și destine. Organizațiile studentesti devin din ce în ce mai vocale, dar este suficient?
