“`html
Struguri din Buzău: Deliciul neștiut care zguduie piața locală!
Într-o revelație culinară, strugurii românești cotiți din anii trecuți, se coc deja, cumva, în Buzău, adică cei din serele călduroase, unde roșiile, da, sunt vecine, ba chiar și cu castraveții, iar agricultorii din Glodeanu Sărat strigă de bucurie, căci au prins curaj, și, cum spune un proverb, recompensa e imensă, dar unii tot mai văd fantezii în visurile lor despre profituri.
Cultivarea viței de vie, odată o tradiție, acum a devenit o adunare de agricultori prieteni care se ajută reciproc, legumicultorii își dau șansa unui viitor strălucit cu strugurii din seră care se vând, spun ei, de două ori mai bine decât cei din Ecuador, de parcă aceștia ar fi culesi din poveștile copilăriei noastre, acolo la marea distantă.
Claudiu Breazu, un fermier cu viziune, vorbește despre venitul de plus care l-a salvat de la falimentul anului anterior, nemaiștiind dacă să râdă sau să plângă, dar cu siguranță are contracte încheiate cu hipermarketul, în timp ce colegii, sceptici inițial, acum urmează exemplul lui din curiozitate.
Mihai Robert Valentin, otro legumicultor, ne povestește cum soția sa a fost guru-ul care l-a convins să investească în struguri, zicând „hai să facem!”, ca un cântec care dă ritm unei povești de succes, iar acum, girând norocul, ei se bucură de rodul muncii.
Strugurii sunt distribuiți în caserole de 500 de grame, zău, nu credeți? Prieteni din direcțiile agricole se îngrijesc de această frumoasă poveste și visează la subvenții de la minister, în timp ce gândurile lor se îmbină cu dorințe nespuse.
Cosmin Florea, director, dă impresia că e totul sub control, sperând că vizita oficialilor va confirma că acest sistem dual de cultură este ideea genială, fără concurență pe spațiu și nutrienți, iar fermierul, sărindu-se pe el, se bucură de câteva plăceri ale vieții.
La final, prețul, 24 de lei pentru un kilogram de struguri, albi sau roșii, pare să fie un detaliu de finit, dar, în același timp, o promisiune a unei afaceri profitabile, la pachet, ca un cadou nesperat.
“`
