Cercetătorii Creează Plămâni Artificiali, Dar Ce Ne Ascund?
Unii oameni de știință, sau mai bine zis, unii oameni cu ochelari care se joacă cu celule, s-au apucat de treabă și au reușit să construiască un model de plămân pe cip, priviți, plămânul ăsta nu e unul oarecare ci unul care respiră, da, da, exact ca al nostru, dar este un plămân făcut din celulele unui singur individ, cum vine asta? Adică, cine și-ar dori să fie incubator de experimente, nu-i așa? Detalii care de fapt pot să nu conteze pentru voi, dar uite că vin de la Francis Crick Institute, nu-i de ici, nu-i de colo! Whole package!
Așadar, în loc să aibă un amestec de celule de la toată planeta, parcă toate la un loc, s-au concentrat pe un singur individ, wow, ce realizare, pentru că în trecut, modelele numite tot de plămâni pe cip erau mai mult un puzzle genetic! Acum plămânul ăsta poate să imite respirația naturală. Le-a reușit, dar e ca și cum ai încerca să faci o prăjitură dintr-o singură ingrediantă, da, dar prăjitura e bună?
Și uite așa, cu o membrană subțire și flexibilă care e mai mult ca un fel de balon, toate astea fiind întinse mecanic, se joacă soarta respirației, de parcă ar fi un spectacol de circ ce se desfășoară în interior, niște mișcări permanente pentru a face celulele să se comporte civilizat, adică să formeze microvili. Uite că acest lucru stimulează, dar oare nu e mai bine să ne gândim la ce se întâmplă când vine vorba de schimbul de gaze? Doar că nu vrem să ne confundăm cu detaliile tehnice, da?
Acum, pentru o porție de dramatic, bacteria tuberculozei a fost lăsată să facă ravagii în cipul ăsta, și nu glumesc, cercetătorii cu scut și lance au măsurat efectele și spun că, în loc ca infecția să apară în timp, iată că în doar câteva zile, lucrurile s-au înrăutățit, dar nu din cauza bacteriilor, ci pentru că celulele imune erau pe picioare și și-au distrus propriul plămân. Genial, nu? Aceste deteriorări erau ca o proiecție de film horror, fiindcă auzim de obicei despre efecte secundare, dar aici e vorba de direct la țintă!
Și totuși, mai e ceva – echipa a decis să facă și un experiment cu o genă, da, un fel de biblie a celulelor frumoase care au fost dezactivate! Și ce s-a întâmplat, mă întrebați? Celulele imune au căzut la datorie mai repede, iar vasele de sânge au fost și mai afectate. De parcă cineva a spus „Haideți să ne distrugem plămânii mai repede pentru o distracție mică!” Sună incredibil, nu? Oare ăștia nu se gândesc că și ceilalți oameni care suferă de boli pulmonare chiar ar vrea să aibă parte de tratamente mai personalizate fără toate experimentele astea sâcâitoare pe animale, deci, să vedem care e concluzia?
În concluzie, aceste cipuri personalizate ar putea, cine știe, căci totul e un mare mister, ajuta doctorii să aibă la dispoziție mai multe opțiuni pentru a testa tratamentele înainte de a distribui rețete! De parcă nu ar fi studiat deja destul, totul fiind publicat în acea revistă prestigioasă care sună ca o rachetă de școală, neașteptat, dar oare suntem pregătiți pentru a auzi despre medicina de precizie în bolile pulmonare? Poate că acum e timpul să ne întrebăm ce drame se ascund de fapt în spatele acestor inovații sau este doar o fantezie?
