Sticlele de apă de la Wimbledon transformate în aur! Ce se întâmplă cu piața neagră?
Și uite așa, cu sticlele de apă gratuite, s-au declanșat tot felul de nebunii la Wimbledon, căci oamenii le-au vândut pe online dar nu ca la tarabă la piață, ci pe site-uri de revânzare unde prețurile ajung la 1000 de lire, pe bune! Cică, sticlele cu apă exclusiviste marca Evian, care nu găsești în comerț, căci ai fi nevoie de un bilet de loterie să îi găsești, au fost date jucătorilor, ziariștilor, copiilor de mingi, dar cine mai stă să culeagă roadele? Căci toată lumea se grăbește să pună pe eBay și Facebook Marketplace.
Acum, ai zice că e doar o sticlă, dar nu! Unele sticle sunt căutate de nebuni, căci vin cu povești fain, cum că ar fi fost folosite de jucători celebri și nu de oricine, ci de nume mari ca Jack Draper și Djokovic, cum adică, să vină să spună că sunt doar simple recipiente de plastic! E o piață neagră ceva mai dubioasă și mai bizară, cum o să ne povestească o sursă cu privire la asta! Da, nu e o glumă!
Fiecare jucător primește câte trei sticle de 700 ml, care pot fi împărțite cu staff-ul, dar ce să vezi, au devenit niște trofee online! Au fost zeci de anunțuri și nu doar, ci cu fotograme cu toți jucătorii, cea mai tare chestie. De exemplu, una din sticlele lui Draper s-a vândut cu 188 de lire, c-așa-i viața, iar altă sticlă de la Flavio Cobolli – 207,68 lire.
Ce mai furi, ce mai vândi? Acea sticlă de 1000 de lire n-a jucat!
Și pe deasupra, îmi zice unui prieten că e un exemplu de nota 10, că sticla lui Guillermo Duran, care n-a jucat la Wimbledon, era pe net la un preț de 1000 de lire! Cum să-ți pui așa ceva pe un site, când omul nu a fost nici măcar pe teren? Și toată nebunia asta nu face altceva decât să ridice semne de întrebare – de unde cauți sticlele alea, frate? Încep să apară neliniști că angajații de la Wimbledon le aruncă pe piața neagră, profitând că având acces în zone restricționate pot face un mic profit. Wow, cum se leagă marea dilemă!
Ce să mai zicem, fenomenul acesta atinge puncte sensibile la All England Club, unde angajații au acces în zonele în care se află sticlele de apă, sticlele care în mod normal nu ar trebui să plece de acolo, de muncă, chiar sunt obiecte de exclusivitate pentru jucători, ziariști și staff, dar totuși… pe cine mai interesează? Valul de vânzare arată că nu e vorba doar de povești, ci că aceștia profită la maximum de dorința fanilor! Oare nu e asta sistematic? O mână de ajutor la un moment dat care umple conturile un pic poate?
Ce mai vor ei? Trecutul acestor sticle care nu trebuiau să plece de la Wimbledon a creat o întreagă piață secundară neașteptată – nu mai e doar o nebunie de moment, ci un sistem bine gândit ca să muscă din dorințele fanilor pentru suveniruri exclusive de la turneul ăsta legendar!
