Ultimul adio al Stejarului Major: o legendă se stinge în pădurea Sherwood
Sub cerul cenușiu al unei dimineți de primăvară, pădurea Sherwood părea mai tăcută ca niciodată. Între crengile dense, unde odinioară se adăposteau aventurile lui Robin Hood, un vârf al unei coroane imense se lăsa fără viață, învăluit în amintiri. Stejarul Major, arborele secular care a fost martor la nenumărate povești de-a lungul a 1.200 de ani, a cedat în fața timpului, iar anunțul morții sale a căzut ca un trăsnet asupra celor care l-au iubit.
Joi, Societatea Regală pentru Protecția Păsărilor (RSPB) a confirmat sfârșitul acestui simbol al pădurii, aducând tristețe în inimile celor care l-au admirat de-a lungul generațiilor. „Faptul că arborele nu a mai produs frunze anul acesta este sfâșietor pentru toată lumea”, a declarat Hollie Drake, purtătoare de cuvânt a RSPB, reflectând sentimentul colectiv de pierdere. În timp ce zvonurile despre moartea sa au circulat de-a lungul anilor, acum verdictul este clar: Stejarul Major a încheiat ultimul său ciclu de viață.
Specialiștii au adus în discuție multiplele cauze care au dus la declinul arborelui. Vizitatorii, atrași de legende și povești, au compactat solul din jurul rădăcinilor, împiedicând astfel pătrunderea apei de ploaie. Rădăcinile, odată viguroase, erau acum strangulate, lipsindu-se de resurse esențiale. Intervențiile necesare pentru a susține ramurile uriașe au afectat și ele sănătatea sistemului radicular, iar schimbările climatice au adăugat o presiune suplimentară, cu valuri de căldură și perioade lungi de secetă.
Stejarul Major, devenit un simbol al pădurii Sherwood, nu a fost doar un copac, ci un refugiu pentru poveștile legendare ale lui Robin Hood. Tradiția spune că sub coroana sa întinsă, haiducul se ascundea de șeriful din Nottingham, luptând pentru cei săraci. Arborele a fost menționat pentru prima dată în 1790, într-o carte dedicată stejarilor, atrăgând astfel primii vizitatori care au transformat locul într-o atracție naturală de neuitat.
Ed Pyne, reprezentant al Woodland Trust, a comparat stejarii seculari cu „rinocerii albi ai Marii Britanii”, subliniind că, în ciuda protecției legale, dispariția lor adesea trece neobservată. „Salvarea acestor arbori este vitală pentru sănătatea ecosistemelor”, afirmă el, în timp ce Stejarul Major, deși a fost salvat de la tăiere încă din anii 1970, va trebui acum să devină un monument natural, continuând să ofere habitat pentru diverse specii de plante și animale.
Deși Stejarul Major a murit, amintirea sa va dăinui în pădurea Sherwood, un testament al legăturii indisolubile dintre natură și poveste, un simbol al vremurilor trecute și al celor care vor veni. Moartea sa ne reamintește de fragilitatea vieții și de importanța de a proteja ceea ce ne leagă de istoria noastră culturală și naturală.
