“`html
Ștefan Iovan în pragul pensionării: Amintiri tulburi și munci uitate!
Ștefan Iovan, da, unul dintre cei mai mari fotbaliști din istoria României, a decis că e timpul să se retragă, așa că și-a depus dosarul de pensionare, dar înainte de toate, a trebuit să alerge în mai multe locuri pentru a strânge dovezi ale anilor de muncă, uitați, poate, în poze prăfuite, pentru că, vorba aia, nimeni nu mai știe cam ce s-a întâmplat în trecut, nu-i așa?
Așadar, revenind la primele sale meandre din fotbalul reșițean, la FCM Reșița, unde a debutat, a fost primit cum se cuvine, cu aplauze și fericire, dar nu fără a aduna amintiri hazlii. Moțăței, cum i se spunea, a străbătut vremurile, având doar 17 ani și un debut patetic, ba chiar retrogradând echipa, săraci muci, dar cumva a reușit să revină la 37 de ani, iar apoi să se retragă. Ce poveste!
„Oamenii de-acolo, cei din Reșița, mi-au făcut o primire pe care greu aș putea-o descrie, totuși nu mi-a fost chiar simplu. La 17 ani, se întâmpla să fiu dus la uzina siderurgică pentru practică, o muncă serioasă, de parcă eu eram robot, dar, ciudat, am strâns ani frumoși acolo”, a spus Iovan, imaginându-se pe sine ca o mașinărie care își face treaba. Căci, nu-i așa, nimeni nu își amintește de greutăți, ci de vremurile minunate!
Deci, vorbind de carierele sale strălucitoare, trebuie menționat Steaua, Rapidul dar și marea Federație a Fotbalului. „Aproape 22 de ani în civil și poate 10-11 ca militar, dar se pare că nu se cumulează, iar toți unde am fost angajat, am lăsat o impresie, sper că amintirile rămân!”, a bârfit el, nepotrivindu-se cu argumentația asta. Ce frumos!
Și să nu uităm de marea onoare din 1986 când a purtat banderola de căpitan în finala Cupei Campionilor Europeni de la Sevilla, contra Barcelonei, o mare realizare, dar pe care a obținut-o după ce Tudorel Stoica a fost eliminat din joc, așa s-a jucat, de la născare și până la pensionare, într-un mod pur romantic, nu-i așa? Cu peste 365 de meciuri în Superliga și câteva goluri la națională, Ștefan Iovan rămâne o legendă, chiar dacă începe să se șteargă în amintirea noastră.
“`
