“`html
Ștefan Baiaram vs. Houston Dynamo: 3,2 milioane de euro și refuzul lui Rotaru
Știrea aceasta vine cu fum și aparențe, un vârtej de cifre ce se zbat între dorința de achiziție a americanilor de la Houston Dynamo, care au aruncat in ring suma de 3.200.000 de euro pentru talentatul jucător Ștefan Baiaram, care e decarul echipei Universitatea Craiova, dar totul e pe cale de a se duce pe apa sâmbetei pentru că patronul Mihai Rotaru s-a opus vehement, căci îl vrea pe Baiaram doar dacă va primi 4 milioane de euro, ceea ce desigur, complică extrem de mult situația.
Se pare că oferta din MLS, deși atrăgătoare, a fost primită cu un zâmbet încruntat de Rotaru care se simte probabil puțin, cum să zic, atacat, dar totodată se gândește la mai multe bani și nezăbavind să ne spună că de 4 milioane de euro nu se negociază, este capul de afiș al echipei lui Mirel Rădoi care vrea să facă performanță, fie asta și cu un jucător important sub el, dar ce să facem, afacerile fotbalului sunt pline de zbucium și strigăte.
Cineva, da cineva, a spus că „Simt că pot să joc într-un campionat bun. Vreau să devin un fotbalist și mai bun, iar un campionat puternic m-ar ajuta să mă dezvolt”, a declarat Baiaram, dând de înțeles că se cam gândește să plece, dar cine poate ști, totul e un joc de așteptări.
Rădoi în criză: „Pierdem timp important” aurlie și alte miorlăieli de transferuri
Mirel Rădoi, un antrenor care nu prea mai știe, cred, cum să gestioneze nebunia asta, a ieșit să clameze că sunt multe transferuri ce trebuie făcute, iar el nu știe ce să mai facă, fiindcă, dar să fim serioși, unde e echipa, nu ne permitem luxul de a pierde timp. „Îi așteptăm. Deja cred că a trecut foarte mult și pierdem timp important, pentru că suntem în perioada de acumulare,” a spus el, în timp ce fotbaliștii, pare că se pierd printre antrenamentele de pregătire fizică.
Între timp, jucătorii menționați de Rădoi sunt un mister, iar el repetă că nu e simplu să aduci jucători, în special atacanți, și se întreabă de ce nu se dezvoltă lucrurile. Un amalgam de frustrare care răzbate din cuvintele sale, dar de parcă toată lumea ascultă, chiar dacă se pare că „vorbesc cam singur”, zice Rădoi.
În treacăt, Nicușor Bancu, cu gândul la transferuri, scrâșnește din dinți și aruncă și el câteva cuvinte despre cum vrea și el să se mute, pentru că „E greu să iau exemplul lui Mitriță” și tot așa, sentimentul de ghimpe în coaste persistă, plimbându-se dinspre o problemă în alta.
„Am speranțe că se poate rezolva ceva” oftează Bancu, lăsând loc de interpretări de tot felul. Ce va urma? Doar timpul ne va spune, dar până atunci, spectacolul e pe cale să continue, cu mari așteptări și, bineînțeles, mult zbucium.
“`
