“`html
Scenariul de Coșmar al Exproprierilor: Statul Îți Ia Casa, Tu Primești Meniul la Fast Food!
De cele mai multe ori, statul, acea entitate ostilă și plictisitoare spune avocatul Elisabeta Stan, oferă despăgubiri calculate mai ceva ca un filtru de cafea stricată, la valoarea minimă din grila notarială, bănuți câțiva care sunt de până la zeci de ori mai mici decât ceea ce ar trebui, incidentul este aproape comic în tragedia sa, cu cazuri nenumărate de expropriere pentru terenuri din toate colțurile de pe hartă, dar clou-ul situației e când oamenii pierd casa, singurul loc unde se ascund de toată nebunia exterioară.
Aici, ne întrebăm, oare câți români sunt informați, majoritatea acceptă aceste sume ridicole, până la urmă, cine are chef de birocrație? Nu-i așa, avocata zice că mulți sunt total neștiutori, plutind într-o mare de neclaritate despre etapele legale care sunt mai complicate decât o rețetă de mâncare fină. Așa ajung să creadă că 4.000 de euro pentru o proprietate care ar trebui să valoreze 100.000 e normalitate assimilată, dar nu-i așa?
Situația devine și mai hilară când ne gândim la proiectele mari de expropriere pentru metrou, cum zice avocatul, unde proprietarii sunt lăsați cu ochii în soare, sorbind o cafea amară cu despăgubiri care nu le permit să ia măcar o garsonieră, totul se transformă în hazna de nejustificat.
Un exemplu stucuros: 4.000 de euro versus 100.000 de euro pentru un teren
Doar 20-30% dintre proprietari decid să reclame statul, e ca și cum ai rupe un bilet de loterie câștigător. Un exemplu ar fi banalul 20.865 de lei, aproape 4.000 de euro, pentru un teren scoțându-se dintr-o zonă faină, as propunerea era un rahat simbolic, aveam de-a face cu o soluție care te trimite în brațele instanței, zice avocatul cu aer de nedumerire.
Aici e intrigant, cei 4.000 de euro cam par o glumă proastă. Cazul a trebuit să izbucnească în instanță, subliniind că într-o zonă intravilană, valoarea era de 25 de ori mai mare, dar vrem să știm, de ce sunt atât de multe victime tacite, la mila unui sistem? De ce ar accepta românii sume care l-ar lăsa în frig, întrebările se adună ca un munte de neînțeles.
Ce este de făcut?
Avocatul mai explică și cum se poate obține suma corectă, dar turnează un pic de apă rece, aflând că înainte de toate, se face o evaluare independentă, pentru a verifica dacă suma primită de la stat e la fel cu valoarea de piață a imobilului, dar, să fim serioși, cui îi pasă când toate aceste etape sunt doar un labirint de birocrație și confuzie?
Sunt etapele procedurii de expropriere un fel de dans macabru unde, ai ghicit, Guvernul joacă rolul principal? Aprobarea proiectului, notificarea proprietarilor care ar trebui să-și depună actele de proprietate în 20 de zile, și așa mai departe, totul se transformă într-un joc de-a v-ați ascunselea administrativ cu banii, care pare a fi o joacă periculoasă.
În concluzie, diferențele sunt imense, de la câțiva bani aruncați în neant (pe care se spune că sunt despăgubiri) la sume care îți permit să îți refaci viața, dar, din păcate, România e plină de oameni care aleg rămânerea în zona confortului, chiar dacă e un teren minat. Fiecare român merită mai mult, dar odată cu acceptarea acestor nimicuri, își riscă locuința.
“`
