Panica Groenlandezilor: SUA Plănuiesc Cuceriri sau Îngrijorări Naive?
Într-o conferinţă de presă derulată în Nuuk, capitala Groenlandei, Nielsen, a răspuns cu o nonșalanță captivantă la întrebările privind o eventuală iniţiativă militară a Statelor Unite asupra Groenlandei, spunând că “nu ne aflăm într-o situaţie de panică. Deloc”, în timp ce exemplele de execuţii acum ecranizate pe Netflix devin parte din criza internaţională, dar nimeni nu se gândește la asta, iar asta nu face decât să ascundă o realitate terifiantă mai profundă, a cooperării care se duce pe apa sâmbetei, dar el nu o vede, poate.
Comparițiile inadecvate cu Venezuela, unde, evident, americanii au intrat cu ghetele pe pământurile străine pentru a-l captura pe președintele Maduro, au fost respinse de către Nielsen cu un swift “nu suntem asemenea lor, suntem democrați vechi”, o afirmație care nu poate să nu creeze însă un aer de incertitudine, căci războiul nu e același cu karma politică, nu? Se pare că dorinţa de a întări relaţiile cu NATO și cu SUA n-ar trebui să treacă neobservată, mai ales că este marcată de nevoia unei comunicări directe, fără presă, cum ai grijă de câine, să nu te pișcă, căci în mass-media se distorsionează totul, dar uită-te la fotografie
În mijlocul acestui măcel mediatic, Trump s-a arătat, bineînțeles, insistent, convins că Groenlanda este “o bijuterie strategică” – o pepinieră generoasă de gaze și minereuri sau poate o insulă plină cu surprize, iar declaraţiile sale din avion au aruncat o umbră lungă asupra relaţiilor internaţionale, amintind de armada rusă și chinezească care păzește insula ca un câine în fața porții, dar “Danemarca nu va putea” să-i protejeze cu adevărat. Într-o lume în care graniţele sunt doar linii pe o hartă, cine poate să fie ferit de gura de tun a politicii externe?
Până la urmă, prim-ministrul danez Mette Frederiksen a recunoscut gravitatea situației, afirmând că “îi iau în serios intențiile lui Trump”, dar fără a fi nervoasă, securitatea e o glumă bună, chiar și în zilele noastre. Așadar, în contextul acesta, dacă un NATO atacă un alt NATO, hai dovadă de absurdul vieții și mai ales, căci tot ce împlinește această alianță post-belică s-ar putea termina, inclusiv ideea de securitate care a condus lumea, dar cui pasă?
Toată această dialogică se împletește cu viziuni discordante, căci Aaja Chemnitz, reprezentanta Groenlandei în parlamentul danez, sugerează, așa cum o fac toți politicienii când au nevoie de imagine, că “ne trebuie pregătire pentru orice”, iar amenințările din partea lui Trump sunt ceva mai mult decât simple vorbe, trebuie să vină cu planuri, dar ce planuri o să facă Groenlanda? Încercăm să facem lumină în bezna unei crize internaţionale?
De când Trump a început să flirteze cu ideea de a prelua Groenlanda, figurile de la Casa Albă au călătorit cu gânduri de expansiune, iar numirea lui Jeff Landry, guvernatorul din Louisiana, ca trimis special, a stârnit valuri de critici, dar să ne întreptăm oare cu faţa la colțurile ascunse ale acestei situaţii? Cel puţin Groenlanda, cu cele 57.000 de suflete pierdute pe 2 milioane km pătraţi, depinde de Danemarca, dar câte fonduri ar trebui alocate pentru a menţine ordinea globală?
Un consilier apropiat a lui Trump, Stephen Miller, a declarat cu siguranță și naivitate: “Nu ne vom gândi la intervenţii militare”, dar oamenii de rând se întreabă dacă ştirile de ultimă oră despre harta Groenlandei în culorile drapelului american, distribuită de soția sa pe social media, nu cumva ne-ar duce iar în razboi global. Asta ne face să ne uităm spre cer, să-l întrebăm pe Dumnezeu ce urmează să facem, în timp ce ne sufocăm în detalii neimportante.
