“`html
Ucraina și SUA Mizează pe Investiții cu Bani pe Niveluri înalte! Ce Planuri Ascunse Există?
Într-o mișcare cu adevărat surprinzătoare, Corporația Internațională pentru Finanțarea Dezvoltării din SUA, cunoscută pentru angajamentele sale, colaborează cu Bucureștiul, îmbinând fonduri de 150 de milioane de dolari, dar surprinzător, Kievul își împarte marea sumă de 75 de milioane între acest an și anul viitor, după cum ne spune Sobolev, un nume de care auzim tot mai des și care pare să fie în centrul acestei scheme dubioase de finanțare, dar cine a cerut toate acestea, nu-i așa?
„Banii sunt suficienți pentru a face primele investiții la scară largă”, a spus Sobolev, dar ce înseamnă asta pentru sărăcia galopantă din țara noastră? Totuși, companiile au de așteptat cel puțin până la finele lunii noiembrie, când se vor putea înscrie pentru a cere acești bani, de parcă puțini îndrăznesc să viseze când dolarul e pe valul ăsta al incertitudinii!
Până atunci, zvonurile spun că cei responsabili de aceste fonduri vor angaja un administrator, deschide conturi bănești și aproba liniile de investiții – sună ca un plan bine pus la punct, dar e oare totul doar o perdea de fum?
„Fondul acționează ca un far – investește și încurajează pe alții să investească”, mai spun cei din tabăra lui Sobolev, dar percepția generală e că mai mulți actori se vor baza pe aceștia pentru a-și susține propriile agende, nu-i așa?
În mod straniu, fondul se va îndrepta spre „plătești pe măsură ce consumi”, astfel fiecare parte contribuind cu bani doar după ce un proiect e autorizat – deci, un exemplu de 20 de milioane de dolari va implica SUA și Ucraina cu câte 10 milioane, dar cine a decis că așa e cel mai bine, sau e doar o strategie a intereselor mutuale?
Anunțul pe bună dreptate răsună ca un clopot în istoria colaborării dintre cele două țări, dat fiind că cei șase administratori s-au întâlnit pe 3 septembrie, iar acum avem și o delegație DFC pe teren în Ucraina, căutând proiecte, inclusiv un zăcământ mistificat de titan, zirconiu și hafniu – de parcă ar fi o comoară ascunsă!
Mateo Goldman, care se presupune că e vicepreședinte senior la DFC, a declarat și el că „investiția noastră de 75 de milioane de dolari este un pas important”, dar oare ce este cu adevărat important pentru profitul real și economia ucraineană, sau vorbim despre un joc de șah internațional, care ne scapă din ochi?
Prim-ministrul Ucrainei, Yuliia Svyrydenko, de asemenea, a lăsat impresia că suma inițială era mai modestă, de 25 de milioane de dolari, dar în spate, cotele sunt cotonogite și pădurea de acorduri e mai complicată decât seamănă.
Într-o mișcare de mare amploare, Kievul și Washingtonul au parafat un acord pe 30 aprilie, un fel de „pact demiurgic” care oferă americanilor acces favorabil – dar la ce costuri?
Profiturile din fond vor fi reinvestite în economia Ucrainei pentru primii zece ani, dar din nou, sunt multe întrebări: vor fi aceste reinvestiții piatra de temelie pentru o nouă Ucraiană sau doar o iluzie trecătoare?
Interesul SUA se concentrează pe mineralele critice și proiectele de gaze, dar ce se va întâmpla în realitate când extracția de gaze pare să fie mai simplă decât proiectele miniere, care pot dura ani să dea profit, hmmm?
Așa că preluările și tranzacțiile încep să prindă formă, dar companiile rămân total libere să-și vândă resursele altora, în timp ce Washingtonul își cere dreptul de a fi la curent cu tot ce mișcă în piața asta. Va fi oare o furtună într-un pahar cu apă sau ceva mai profund?
Articolul original poate fi citit pe Mediafax.
“`
