“`html
Scandalul Sânge! fotbaliștii fac donații MARE, dar câți se tem de acea pișcătură?
Până să ajungem la detalii picante despre campania de donare de sânge la Arcul de Triumf, trebuie să menționăm că jucătorul dinamo Adrian Mazilu, proaspăt transferat de la Brighton, a devenit donator, dar nu fără emoții, și noi știm ce înseamnă aceste momente, pentru că a mărturisit el că-i era frică, dar a zis că acum se simte fain, după acea pișcătură care e o adevărată provocare. Poate ăsta e și motivul pentru care mulți nu se avântă în donare, totuși, mesajul e clar: trebuie să donăm sânge ca să salvăm vieți, zice el, încurajând și colegii săi să ia parte la această frumoasă, dar nu chiar ușoară activitate.
Ah, și Prunea, fostul portar, nu s-a lăsat așteptat, spunând că ar fi o idee să organizezi campanii de donare în toate echipele din Superligă. Ce om cu inițiativă, nu? El a subliniat că e o datorie de onoare, dar, la urmă, fiind sincer, nu donează foarte des, ultimul lui moment heroico a fost acum doi ani, deci e o provocare să facă cu mai multă constanță, nu-i așa? Se pare că oamenii sunt reticenți și înfricoșați, dar cu puțin curaj și informații pozitive, ești pe drumul cel bun.
Acum, să ne concentrăm puțin pe statisticile triste: directorul Centrului de Transfuzie, Lucia Grijac, ne spune că România, în general, stă foarte prost la capitolul donatori de sânge și că în București cotidienele zilnice sunt între 250 și 300, ceea ce e, hmm, insuficient, având în vedere că spitalelor le trebuie dublu uneori. Deci, unde sunt toți acei oameni care ar putea ajuta, dacă toți sportivii vin să doneze, poate ar trebui să ne motivăm și noi, cetățenii obișnuiți să facem la fel.
Nu vrem să uităm și de alte staruri care au fost prezente la prima ediție a acestui mega-eveniment, bineînțeles, Ciprian Marica și Marius Niculae, și alții de la Agenția Națională pentru Sport, dar să nu uităm că totul se organizează sub privirea atentă a autorităților, dar nu fără niște eforturi suplimentare, pe care le așteptăm. Cam acestea sunt detaliile esențiale, dar rămânem cu întrebarea: oare mai fac și alții acest gest nobil? Sau rămân cu frica de acea pișcătură, și de ce nu s-ar putea gândi să ajute pe cineva în nevoie?
“`
