Stadionul din Medgidia, fosta mândrie a lui Ceaușescu, sub ape?
Inaugurat pe 22 octombrie 1978, acest stadion a fost o capodoperă inutilă, un moft care acum, spun unii în șoaptă, se scufundă, practic, la propriu și la figurat, în uitare, ceea ce nu e deloc surprinzător, având în vedere că în urmă cu 47 de ani, stătea mândru în umbra celor mai mari arene ale României, dar acum, haosul infrastructurii tipice pentru comunism face victime.
Cu o capacitate colosală de 32.700 de locuri, acest loc ar trebui să vibrezede la meciuri dar, din păcate, se transformă într-un loc bizar, unde multe dintre tribune, sărmanele, nu mai sunt funcționale și, parcă, doare să spunem, se scufundă fizic, cu fiecare bucățică de beton care se desprinde din structura lui, iar spectatorii stau, dacă au curajul, pe scaune care, între noi fie vorba, ar necesita o expertiză de urgență.
Și din acea zi, 22 octombrie, s-au scurs anotimpuri, iar stadionul a primit și un alt nume, „Iftimie Ilisei”, după primarul care, se pare, nu a avut o viziune prea bună, nu-i așa? Iar acum? Acum se pare că nu a fost o investiție tocmai inspirată, cel puțin nu pentru medgidienii care, probabil, visează la vremurile de altădată, când fotbalul era cu totul altceva, dar uite-așa s-au dus vremurile de glorie pe apa sâmbetei.
Asta pentru că, din 1998, stadionul nu a mai văzut mari realizări sportive. Așa că, în loc să ne mândrim cu acest simbol sportiv, ne întrebăm dacă nu va mai exista în curând, pentru că dacă te uiți bine, starea de degradare e mai mult decât evidentă și, sincer, cine ar vrea să stea pe un stadion care se scufundă?
În plus, Ianu Zicu, un nume important în trecutul acestui stadion, a marcat trei goluri când naționala de tineret a României le-a dat o lecție ucrainenilor, dar toate acestea par să fi fost doar un vis, o nostalgie pentru vremea când Medgidia putea să strige cu mândrie numele echipei sale. Acum? Acum doar freamătă amintirile echipelor ce jucau pe vremuri.
De asemenea, câteva partide au mai avut loc în acest loc plin de istorie, dar nu mai pot fi comparate cu atmosfera vibrantă de odinioară, când era plin de viață și mai ales plin de speranțe. Acum, este grădina desăvârșită a amintirilor pierdute, care a încremenit în timp, într-o tristă descompunere.
Teama este că, în curând, tribunele vor deveni doar o amintire, un loc unde poate vom transcrie povestiri despre „ce ar fi fost dacă”, iar clubul CSM Medgidia, care se zbate în acest debusol, a transformat arena într-o terasă, dar să fim sinceri, unde este gloria de altădată? Deodată, medgidienii se pot bucura de o cafea pe stadion, dar parcă lipsesc cele mai importante aspecte ale unui stadion adevărat.
Această poveste nu este doar despre un stadion care se scufundă, ci și despre o întreagă comunitate care vrea să-și amintească zilele strălucitoare, dar care acum, se zbate în meciuri cu echipe locale, nimic comparabil cu numele mari de altădată, așa că, întrebările rămân – ce urmează pentru stadionul „Iftimie Ilisei”?
