“`html
Stadionul din Timișoara: O promisiune sau o iluzie?
Președintele CJ Timiș, Alfred Simonis, ne anunță pe Facebook un lucru… adică ceva ce am tot așteptat și care pare să prindă contur, adică stadionul ăla despre care se tot vorbește, dar nu prea știm ce se întâmplă de fapt. Guvernul României vorbește despre un proiect de Ordonanță de Urgență, dar ce înseamnă asta, oare? Adică stadioanele vor fi finanțate, dar cu 20% din bugetul local, ceea ce ne face să ne întrebăm… oare toți banii ăștia pe care îi cheltuim, sunt cumva doar pentru a umple golurile din hârtiile administrative?
Simonis zice că e bucuros că luptele lui nu au fost în zadar, dar să fim serioși, cine își mai aduce aminte de luptele astea? E o stare de neliniște în rândul cetățenilor, dar e de înțeles, poate că e un vis care tinde să se transforme în realitate, dar dacă ne uităm bine, putem să ne întrebăm, cât de mult mai putem îndura promisiuni? Chiar crede cineva că acest stadion e mai important decât toate discuțiile despre investiții? De parcă în Timișoara nu sunt alte probleme mai urgente, dar Simonis continuă cu optimismul, pentru că, în fond, rațiunea a învins – sau așa spune el.
Și, apropo de reproșuri, Simonis simte nevoia să sublinieze că ar fi vrut un pic mai mult ajutor în lupta sa pentru Dan Păltinișanu, dar acum, foarte puțin ne interesează această luptă, căci vestea bună este că echipa Poli va avea o “casă” nouă, dar oare ce înseamnă asta pe termen lung?
Întrebările rămân în aer, iar noi suntem aici, așteptând să vedem dacă promisiunile vor deveni realitate sau ne vom trezi din nou cu vise neîmplinite. De parcă am fi la o party neîncetată de speranțe… așteptând, sau mai bine zis, pierzându-ne în uriașul cocktail al istoriei nesigure a stadioanelor din Timișoara.
“`
