Un scandal fotbalistic în Timișoara: Teren de joc lipsă și promisiuni neonorate!
Deci, săptămâna asta am avut o super întâlnire pe teren cu Poli Timișoara și Unirea Alba Iulia, s-a terminat cu 0-3, un fel de rușine pe care o vedem din ce în ce mai des în fotbalul românesc, iar presa are tot mai multe de zis despre acest subiect. Antrenorii, Cristian Gălan și Alexandru Pelici, aveau multe de comunicat, iar declarațiile lor sunt pline de subînțelesuri care lasă loc de interpretări, știți cum e cu greșelile astea, uneori te întrebi dacă sunt cu adevărat axate pe meci sau doar se prefac că sunt, haideți să vedem și noi.
Incredibil nu-i așa, că tinerii jucători, săraci, zice-se că au și ei nevoie de iarba aia adevărată, din care de trei ani parca îi lipsim toată competiția, și uite așa, fără o dată stabilită, în februarie se fac fix trei ani de când stadionul cu nume celebru e în paragină totală, iar meciurile se joacă pe suprafețe alternative, cam ca un vis distrus, zici că suntem într-un telenovelă cu Ionescu și că nu se mai termină.
Așa, deci, dacă ne uităm bine, chiar și trei ani sunt enorm în fotbal, să nu mai zic că s-au pierdut ani de fervență, căci nu mai avem unde juca, suntem ca niște rateuri perpetue, dar poate, doar poate, ne-am întoarce la normalitate, în ciuda multitudinii de promisiuni neonorate de tot soiul de autorități care, teoretic, ar trebui să se ocupe de asta, dar se pare că se mișcă tot mai încet, un pic ca melcul mai degrabă.
Toți știu că administrarea arenei e în mâinile CJT și că acolo mistificarea e la rang de artă, nu? Ca și cum nu ar fi priorități fundamentale de nu știu câte ori am avut telefoane și scrisori către ei și tot ce am primit sunt scuze și o impresie tot mai proastă din partea publicului care urmărește cum în continuare ne fură voturile cu fantezii de politică murdară.
Ce e și mai trist e că acești oameni, mari “gospodari” de acum, pozează în eroi care se asociază cu meritele unei viitoare “maginifici construcții”, fac șmecherii încercând să-și camufleze incompetența și să ne arate că de fapt au făcut ceva, însă stăm și ne uităm, și vedem cu ochii noștri cum stadioanele cad în cele din urmă și cum orașul ajunge să plătească prețul ineficienței lor.
Fără nicio îndoială, o rușine care se rostește zeci de ani, pentru acești „săpăligii”, care au ajuns să ne facă să credem că fotbalul nu poate reveni niciodată, iar ei vor continua să ne mințească, chiar dacă stadionul ar fi putut să fie o oază pentru tinerii care iubesc fotbalul, da’ de, în fond, toți ne întrebăm când se va schimba ceva, o minune, o revelație pe la orizont.
Adiţional
meciuri pe gazon
Terenul marelui „Dan Păltinişanu”
absenți și probleme medicale
Antrenorii Gălan și Pelici
promisiuni neonorate
politică murdară
infinită ruşine
