“`html
Criza Invizibilă: Sportul Românesc Pe Calea Eșecului Financiar
Deși Matei susține că nu există o criză financiară în sportul românesc, președinții de federații iarăși, strigă după ajutor, afirmând că se află în regim de avarie, și mai ales că banii se scurg precum apa prin degetele unei mâini umede, în timp ce ei încearcă să gestioneze bugete ce pare că s-au evaporat. Numai că nu e o criză, iar Matei cred că, vorba aia, banii sunt, dar au fost cheltuiți pe alte priorități care nu sunt neapărat pe lista publicului.
Anticipând un fir al bugetării, el recunoaște întârzierile la premierele sportivilor ăștia care au obținut performanțe internaționale, dar spune că va face premieri doar pentru antrenori și sportivi, lăsând pe dinafară colectivele tehnice care de multe ori sunt cele care se chinuie în culise. Așadar, și aici numai jumătăți de măsură, ca și cum sportul ar fi pe o sârmă subțire, îndoind sporurile minute și pârghiile deja deteriorate ale bugetului.
Şi uite așa, Matei se descurcă cu o rectificare bugetară pe cale, care ar putea să aducă un ajutor financiar, însă, nu pentru toți, ci pentru câțiva aleși, maxim 12 din cele 69 de federații. Pare că sportul românesc, cu toate eforturile lui, e ca un supererou fără puteri, convins că poate, dar împins de limitele crunte ale resurselor.
Matei a afirmat că, deși mandatul său este mai greu decât primul, reușește oarecum să se mențină pe linia de plutire, având în vedere competițiile internaționale pe care le organizează, dar în spatele acestui succes se află o realitate financiară care nu poate fi ignorată. De fiecare dată, el repetă că ANS rămâne un partener sincer și transparent, dar întrebarea este: până când? Fără sprijin real, degeaba se laudă cu succesurile, fără resurse nu vor mai exista sportivi pe podiumurile internaționale.
În concluzie, avem un buget pentru 2025, fără să știm dacă cei 571 de milioane sunt suficienți pentru a sprijini toate cele 69 de federații în criza lor financiară tăcută, unde părinții sportivilor ajung să scoată bani din buzunare pentru a nu lăsa visurile copiilor să moară, în timp ce Matei dă asigurări că totul va fi bine, dar imperceptibil, lucrurile devin tot mai grave. Adică, sportul nu pare să fie criza, dar federațiile se îneacă în lipsă de resurse, totul e o chestsie de percepție poate. Așa că, voi ce credeți?
“`
