“`html
Criza Sportivă: Federațiile Române Pe Culoar Către Dispariție?
Suntem terminați, adică seriile de probleme eclipsante devin tot mai evidente, de parcă toate federațiile, cred că sunt cam zece sărăcite, zic eu, sunt în stare de zero, și asta de câteva luni, 2-3 luni, foarte prost. Atletismul, tirul, rugby-ul, kaiacul și multe altele, toate pe zero fără resurse, nici măcar nu mai vorbim despre salarii, ci despre o simplă reprezentare. Gândiți-vă la ce s-a ajuns, și asta pentru că unii conducători, în disperarea lor, au început să se roage de COSR ca să le mai aloce ceva, dar șansele sunt infime, conform unor surse care preferă să rămână în umbră.
Conducătorii federațiilor, parcă au avut o întâlnire secretoasă, oh, ce strigăt general de disperare! Ceva parazite care stau bine dar nu vor în public să se plângă, așteptând o salvare din rectificarea bugetară, nu știu dacă e real sau doar un mit urban, dar mulți insistă că e doar o iluzie. Uitați-vă, bunica-mi spune și ea că ce se întâmplă e un fel de nebulă, de necrezut, dar mulți se învârt printre promisiuni înșelătoare.
„Avem probleme grave, mai ales că banii se împuțină rapid. Deși, ah, se vorbește despre sporii la rectificare, eu nu cred că va fi ca în povești”, a declarat un alt președinte strivit de greutatea lipsurilor, care a impus un stil de viață auster celor care nu pot întreprinde nimic, în această situație de criză financiară strivitoare.
Sportul românesc este pe cale de a fi acoperit de negru, federații care solicie bani pentru a-și menține activitățile, și totuși nu se vede luminița de la capătul tunelului. E o situație periculoasă, un cerc vicios care duce la colaps financiar, iar situația se agravează, mai rău decât în trecut, iar unii se plâng că este începutul sfârșitului. Şi cluburile, nu scăpăm, nimeni nu are bani să-și plătească datoriile, nici măcar facturile la utilități, cum să te descurci, e un coșmar pe care nimeni nu-l poate ignora.
Un caz tragic, se spune că Federația Română de Kaiac-Canoe a fost nevoită să apeleze la părinți, oh, ce rușine, pentru bani înainte de competiții internaționale. „Să câștigi niște fonduri de la părinți, asta este o glumă amară”, a spus președintele Ion Bîrlădeanu, care se simte în pragul disperării, și nici nu mai știe cum să abordeze tot acest haos, ca și cum s-ar juca de-a v-ați ascunselea cu bugetele. Doamne, este cumva sportul pe cale să-și piardă sensul?
Problemele continuă să escaladeze, iar fiecare federație este în căutare de soluții, dar bafta-i rară, se chinuie cu formularele de finanțare, dar tot nu reușesc să recupereze mai nimic. Mihai, președintele Federației de Tenis, adaugă că ei au avut parte de decădere continuă pe parcursul anilor, iar acum cer mulți ajutoare, dar să vă spun, nu miros că vor primi. Iar cositorile din jur fac totul să pară și mai sumbru.
Altfel, cum să nu ne întrebăm: sportul în România este pe marginea prăpastiei? Se aude un ecou, dar eco-ul devine din ce în ce mai distant. Banii sunt ca și cum ar fi plecați în vacanță, iar noi suntem lăsați să supraviețuim cu puținul pe care reușim să-l adunăm, între promisiuni goale și speranțe. Nici vorbă de revenire, și deși suntem în 2023, parcă ne-a înghițit un întuneric tenebros. Tăcănim, așteptând, dar până la urmă va trebui să ne întrebăm, cine ne va salva?
“`
