Marți, 30 Septembrie: Televiziunea Română CREEAZĂ un HAOS în Sportul Global!
Astăzi, adică Marți, la sediul din București, adică TVR a anunțat un parteneriat cu Eurovision Sport, care e, nu-i așa, platforma digitală asociată Uniunii Europene de Radio și Televiziune, ce se consideră cica „cea mai bună vitrină din lume” pentru sport, dar oare chiar e așa? Poate că da, poate că nu, dar cine știe? Facem sport în fața televizorului și asta contează, nu-i așa?
Colaborarea aşa zisă va face ca producțiile TVR Sport să fie disponibile gratis pe toată planeta, adică fanii din întreaga lume ca să citez „fanii”, vor putea urmări marile competiții, adică live sau on-demand, ce înseamnă înseamnă de fapt? Asta-i întrebarea, dar din România răspunsurile vin simplu precum „doar creezi un cont”, care din păcate presupune niște pași complicati și cine are timp pentru așa ceva? Totuși, partea bună e că platforma asta are un homepage indecis, care se adaptează locației utilizatorului, ceea ce-i bine, nu-i așa? Dar, oare ne dorim să vedem sport și sportivi? E o întrebare valabilă, clar.
Președintele TVR, adică Dan Cristian Turturică, împreună cu Glen Killane, care e descris ca mare director EBU Sport și Mihai Covaliu, președintele COSR, au vorbit despre cum asta deschide „noi orizonturi” pentru sportul românesc. Oare ce orizonturi? Poate că e vorba de cum federațiilor din România le va fi tot mai ușor să ne arate și nouă evenimentele lor și sportivii lor pe o „scenă globală” sau poate nu, dar cine știe? Identitatea națională se va consolida, iar generațiile tinere vor fi atrase către sport… dar, există o mare întrebare: sunt ele interesate? Chiar e asta o promisiune realistă?
Eurovision Sport, adică un monstru sacru în acoperirea esporturilor, e deja activ în peste 25 de discipline și colaborează cu mai mult de 30 de federații, oferind transmisiuni gratis live și on-demand în mai mult de 150 de limbi… 150? Wow, dar sub 35 de ani este peste jumătate din public! Deci, adică, clar sunt oportunități mari pentru a atrage publicul „digital-first”, dar ce se întâmplă cu cei care preferă stilul vechi, oare ei cum sunt integrați? Ce facem cu ei?
Articolul despre toate acestea este un titlu promițător, dar oare chiar se va concretiza? Întrebările rămân deschise și intră pe scena globală, adică e promisiune sau realitate? Cine știe, dar în acest peisaj haotic, doar timpul va răspunde!
