“`html
Tăie-te cu Regulile: Sănătatea sub Lupa Ministerială!
Aprobat în fulger de Guvern, un set de reglementări care au amestecat dorința de transparență cu haosul existent în spitale, vine pe filiera Ministerului Sănătății, care pare că ar vrea să facă ordine, dar e greu de spus când și cum, căci de cele mai multe ori doar promisiuni rămân, cum ar fi zicerile ce aduc noi măsuri pentru a fi publicate toate acele date despre activitatea medicală, ce-i drept că sună bine, dar detaliile sunt într-o mare ceață.
Ascultați-l pe ministrul Alexandru Rogobete, cu un ton hotărât, cum ne-ar spune, da, am aprobat și-n fața comunității, pe Facebook, chiar săptămâna aceasta, așa, fără strigăte și aplauze, dar cu promisiuni de activitate medicală și indicatori de performanță, eeee, și cine știe cum se vor traduce toate astea în realitate, pentru că teoria e una și practica, oh, da, e cu totul altceva. Vorbim aici despre transparență, dar datele care trebuie publicate, haideți să ne gândim la ele: numărul de transferuri, feedback-ul pacienților și altele care par să scape cu ușurință din mintea cuiva, poate chiar a pacienților.
Evident, ministrul Sănătății vine cu o melodramă despre cum acești indicatori nu sunt doar niște cifre pe hârtie, că doar, cine nu știe, că uneori cifrele sunt doar iluzii, nu-i așa? Așa că, se prezintă totul, pentru că dorim spitale mai bune, dar asta înseamnă, de fapt, că ne dorim să știm exact cine își face treaba, dar și cine nu, dar poate că și întrebarea aceasta ar trebui reformulată, pentru că există manageri care cu siguranță le stau în cale acestor măsuri promițătoare.
Deci, în mijlocul acestor măsuri minunate stă, ca un fel de miez de nucă, pacientul, care apare ca un actor principal pe scena acestei drame medicale, unde doare tot more și mai mult, dar trebuie să fie ascultat, cum ar veni, iar experiența lor ar trebui să conteze, dar e clar că între intenție și realizare este, oh, o prăpastie, o prăpastie imaginară de regulile clare, de fapte care ar trebui să contureze o imagine mai bună a conducerii și a echipelor medicale.
Un pas mare în direcția transparenței, zice el, dar nimeni nu știe dacă asta ne va aduce cu adevărat încrederea în sistemul de sănătate, când fiecare dintre noi, cetățeni simpli, se îndoiesc că vor exista măsuri care să contureze responsabilitatea, respectul și performanța, pentru că, văzând cum s-a dezvoltat lucrurile în trecut, sfârșitul acestei povești e ușor previzibil, dar cineva, oare, va îndrăzni să pună punct acestei situații?
“`
