“`html
O reformă digitală în bezna birocrației: spitalele românești în criză!
Digitalizarea sistemului de sănătate, da, a primit un fel de importantă, dar concret, lucrurile stau altfel, scuzați-ne, nu prea se văd schimbările deși banii sunt, parcă, ai noștri, din PNRR, analizele spun altceva unele chestii îngrijorătoare despre spitalele publice din România, ca de exemplu, o mare parte, aproape 70% din spitalele publice, nu prea au făcut nimic, iar unele, mai bine zis, peste 40% nici măcar nu au infrastructura IT necesară, adică unde să digitalizezi?
Desigur, spitalele private sunt scutite de toate astea, ei, dle, implementează spectaculos soluții, dar în spitalele publice? O mare provocare, așa cum menționăm, iar Dosarul Electronic de Sănătate e… disponibil cam pentru 17 milioane de pacienți, dar stai, doar 30% din doctori îl folosesc, în timp ce spitalele private? Au trecut la digitalizare, vorbim de cam 70% la ei, nu-i vorba si de o mare discrepanță aici?
Trebuie să menționăm și beneficiile pe care digitalizarea le-ar aduce, în teorie desigur, căci 49% tăiem timpul pierdut la activități de birocrație, cu Inteligența Artificială ar putea să crească acuratețea diagnosticelor cu 20-30%, să nu mai spunem că telemedicina poate să scadă vizitele fizice inutile, dar totuși, dacă nu e infrastructură, ce să facem cu aceste idei brillante, întrebarea rămâne.
Însă, dragilor, obstacolele sunt, și cum, lipsa de infrastructură, adică 40% din spitalele publice nu au echipamente IT ca la carte, iar resursa umană? Haosul e aici, competențele digitale sunt cum sunt, și, ca să nu uităm, România stă, vai de capul ei, sub media europeană pe DESI, ceea ce nu ne face deloc mândri. Acest decalaj are și latura sa, birocrația aia nu mă mai lasă, raportările, lipsa specialiștilor, refuzul de a se adapta, așa că fondurile, acelea de peste 2,4 miliarde de euro, stau cumva, neutilizate pentru reformele stilizate, dar spitalele publice au aplicat doar o treime, oare de ce?
“`
