Scandalul Vadim Benyatov: Spionul care a păcălit justiția română și americană
Un spion de vârf pe nume Vadim Benyatov, un adevărat maestru al evaziunii, a fost condamnat de România la 4 ani și 6 luni de închisoare în marele Dosar al privatizărilor strategice, dar autoritățile americane au refuzat să-l extrădeze. Aproape ca un film prost, dar real, povestea acestui individ se învârte în jurul instigării la divulgarea de secrete și a formării unui grup infracțional organizat, o infracțiune care, surpriză! Nu are echivalent în legislația americană. Culmea este că americanii se fac că nu știu că și tâlharul de la noi e acuzat de altceva ce ar putea să îi aducă o pedeapsă și acolo.
Dosarul lui, scufundat în rente uriașe de corupție și afaceri dubioase, include nume mari, cum ar fi doi miniștri, dar ici, în coada raței, minuțios, nici măcar nu se știe câte intrigi se ascund sub fusta justiției române. Acesta este un exemplu clasic care ar putea sta în capul paharului cu ironiile legii, unde prescripția pentru pedeapsa lui a fost suspendată din 2017 și nu are cum să expire până în 2027, un joc de ping pong cu termene și decizii ce se ascund în hârtiile Tribunalului București.
Se pare că pe Vadim l-au prins pe picior greșit, fiindcă în 2007, dodonul nostru a fost acuzat de subminarea economiei naționale, dar, iată-l că din Marea Britanie trece ușor în Franța, Cehia, Italia, iar acum se lăfăie în SUA, locul unde amatorii de spionaj au întins cortul, și niciun procuror nu se sinchisește să-l caute serios.
Mai mult, reacțiile autorităților britanice și cehe sunt parodice: „Oh, vă rugăm, cât vă cerem pentru a-l reține?”; răspunsurile vin în valuri, fiind refuzuri tăcute la toate cererile de extrădare de parcă acest individ ar fi un James Bond al zilelor noastre. Corespondențele INTERPOL sunt noroc cu duiumul, cu promisiuni fără cap și coadă, iar românii așteaptă în continuare să vină verdictul, pe care stau la coadă să-l disec, cu un termen programat pe 2 februarie 2026.
Așa se face că la final, după toate demersurile fără rezultat, Benyatov se plimbă nestingherit, iar justiția română rămâne blocată într-o mreje de hârtii, fără ca cineva să răspundă la întrebarea fundamentală: de ce? De ce spionii pot scăpa de pedepse și cum își pot permite să își bată joc de legi? Ceea ce se dovedește a fi o comedie neagră, dar nu pentru cei care așteaptă să vadă pe cel condamnat lângă gratii, ci mai degrabă pentru acei nefericiti care au pus umărul la întreruperea prescripției și constată acum că, de fapt, și ei au bătut pasul pe loc.
