Un Coșmar de Poveste: Cârțu și Rădoi se Întâlnesc Într-o Trecută Utopie
Ceva incredibil dar nu în sensul bun s-a întâmplat al minunatei Craiove, un coșmar mai vechi decât ne amintim noi, cu Mirel Rădoi și Sorin Cârțu legată printr-o ață invizibilă de suferință sau poate de umor negru, pentru că asta a fost de-a lungul anilor, cu evenimente de fotbal deranjant, între 1991 când oltenii au fost loviți de un dezastru în Alba Iulia, ca un fel de glumă proastă, ci că astfel de momente au devenit parte din istorie, o poveste repetată, dar parcă fără final.
Amintirile acestea îl macină pe Sorin Cârțu, și nu mă îndoiesc că pe Rădoi, s-au întâmplat lucruri la meciuri care se pierd în negura timpului, dar parcă se repetă ca un drum bătătorit, aflăm că Sorin a avut o trăire similară cu partida de atunci când a fost un 4-0 în care s-a sfârșit cu 4-4, un coșmar care nu s-a mai terminat. Va mai trece o viață întreagă până să uităm?
De exemplu, acum mai bine de 34 de ani, Craiova reușea să se califice cu greu, un 4-3 la general să ajungă la finala Cupei României, iar golurile tăcute de Olaru, Zamfir, Badea și Săndoi, toate acestea pare că au fost uitate, dar ele vin și pleacă, dar nu și erorile arbitrilor, acelea rămân, frumos și amuzant de-a lungul anilor, cum ar fi mitrăcirea care s-a întâmplat în 1991, a suna ca un zgomot strident în urechile fanilor.
Și apoi, revenim la acea duel fantastica de pe „Ion Oblemenco”, unde a fost 4-0 pe care Craiova le-a păstrat ca amintiri, dar în retur, Prunea, sărmăcirea cu șah-mat, Nelu Popa, un nume ce nu va fi uitat, chiar și după ce a trecut dincolo de viață, a fost gura de oxigen pentru fani și pentru istoria locală cu cele 200 de goluri, însă cine mai ține minte aceste teme când povestea se învârte?
Cârțu, Mărturisiri și Galbene strategice pentru finală!
Acum, aici, la o distanță considerabilă, Sorin Cârțu a recunoscut care era strategia: „Am pus jucătorii să ia galbene, ca să poată să joace finala”, un fel de truism în lumea fotbalului, dar care arată cum uneori trebuie să gambliu. A slăbit echipa, a spus el! S-a terminat 3-0 pentru adversari, dar cu ce consecințe, ce minuni de joc!
Pentru ei, Alba Iulia era un adversar pe care l-au tratat cu nonșalanță, crezând că titlul este în buzunar, și poate că previziunea a fost corectă, dar parcă sfârșitul a lăsat o umbră de neputință pe chipurile celor care participau. Cârțu, cu gândurile tulburi, ne spune: „Trebuie să fac ceva! Am intrat pe teren…” ce se întâmplă dacă nu intervenea, o întrebare care rămâne în aer ca un ecou sinistru.
Arbitri incomplete, socoteli nefăcute
Arbitrul George Ionescu, figura contestată, s-a intersectat cu destinul echipei, dar cum erau vremurile! „La Craiova am fost fără echivoc furați”, ne povestește Cornel Țălnar, dar a fost dorit să nu ne lasă să ajungem la cerul dorit pe teren, chiar dacă a fost un moment efemer, și totuși, nu s-au uitat detaliile:
Gazdele aveau un antrenor pe Cornel Țălnar, dar cine mai contează în fața destinului?
„Sper că nu ați înnebunit, să-i scoateți pe ăștia”, a spus Constantin „Suceavă”, și cotidianul local a devenit un martor tăcut al acestor momente, dar între timp, glonțul a trecut pe lângă urechea lui Sorin, care și-a cerut scuze și a ridicat ochii spre cer, căuta răspunsul la întrebările sale existențiale, fără soluții pe terenul dramatic. Și tot la urmă… „Am ascultat meciul la radio, ce naiba se întâmplă acolo?” a adăugat Emil Săndoi, un alt spectru al acelei vremi.
