Decuplorii mitocondriali: O soluție sau o capcană? Noi compuși promițători în lupta cu obezitatea
Cercetători de la University of Technology Sydney, cunoscută și ca UTS, au scos la lumină niște compuși care par să ardă caloriile mai repede, adică da, suna bine, dar, oare, e chiar atâta minune în spate? Acești compuși, acești „decuplori mitocondriali blânzi” – cum le spun ei – sunt readaptați, sau nu, ni se vorbește despre cum știința ar putea să contracareze obezitatea, dar, fără prea multe detalii clare, parcă se conturează o nebuloasă.
Mitocondriile, sunt cele care fac tot bâlciul să funcționeze, convertind alimentele pe care le mâncăm în energie chimică, adică ATP – ul ăla despre care ne povestesc unii că e magic. Așadar, compușii aceștia noi promit să regleze procesul ăsta, făcând celulele să ardă mai multe calorii, dar, cum și cu ce riscuri? Adică, noi știm că în trecut s-au folosit substanțe care, în loc să te ajute, aproape că te omorau – vorbim aici de DNP. Totul pare să fie o joacă cu focul!
Asta înseamnă că ne-am putea transforma în bombe cu ceas, ce mai, se anunță un tratament revoluționar contra obezității, dar… barem să fi fost un pic mai transparent mintile științifice. Obezitatea asta e o mare, mare nebunie, căci vine cu toate riscurile astea muncite, adică diabet, cancer, multe vești proaste. Altfel, ce e nou? Medicamentele și injecțiile sunt greu de suportat, dar acum avem un posibil leac mai sigur? Sau nu? Vorbim despre un oarecare studiu care pare promițător dar fără o clarificare completă.
Acum, dacă stăm să ne gândim, decuplorii ăștia sunt o variantă ascunsă de a consuma mai multe grăsimi, bineînțeles că lucrurile pot părea promițătoare la prima vedere, însă e neclar în ce măsură acest „ajutor blând” are efecte secundare, adică de unde știm noi că nu ne strică pe termen lung? Se laudă cu scopuri benefice, amintește de protejarea împotriva bolilor neurodegenerative, dar totul este într-un stadiu incipient. Poate e doar un balon de săpun care explodează la prima adiere.
Pe de altă parte, istoria ne învață că tot ce e nou, vine cu un risc și aici, iar, nu putem uita cum a fost cu DNP – a devenit o legendă de groază în rândul cercetătorilor, provocând chiar moartea unor muncitori în timpul războiului. Și acum suntem iar în fața unei promisiuni care poate că nu va aduce rezultatele dorite sau, cine știe, ne-ar putea aduce o nouă eră de probleme.
În concluzie, să ne bucurăm sau nu? Rămâne de văzut unde va conduce această cercetare, dar, cel puțin ar putea să fie începutul unei noi povești despre cum ne putem controla metabolismul, fără ca întregul sistem să explodeze, dacă nu cumva vom sfârși tot poporul în război cu mitocondriile rebelii.
