“`html
Solidaritate Fără Frontiere sau Cum Apele Retrag Dezastrul La Broșteni
În ultimele zile, Iașiul a devenit centrul unei punte a solidarității, dar mai degrabă, o junglă umanitară care trimite camioane pline de bunuri necesare spre sinistrații din județele Suceava și Neamț, în special spre micul oraș Broșteni, unde, zice-se, 50 de case s-au făcut una cu pământul, 687 sunt total avariate, iar apa curentă e un lux pentru mii de locuitori, care primesc apă cu porția, ca la distribuitorul de întreținere.
Gheorghe Șoldan, președintele Consiliului Județean Suceava, a făcut un anunț bombastic, că e nevoie de chiar 80 de milioane de euro pentru a reconstrui orașul, dar în același timp, toți se întreabă „dar unde sunt banii?”, ceea ce stârnește zâmbete amare și bănuieli, dacă nu cumva banii ăștia sunt doar o iluzie, o poveste de adormit copiii, nu-i așa?
Coordonatoarea Centrului de Tranzit pentru refugiați ucraineni din Iași, care pare să devină bază militară pentru ajutoare, a explicat că în urmă cu două zile a lansat un apel către toți cei din comunitate, fără să se gândească prea mult: „Îmi amintesc când ați venit voi, ucrainenii, nu-i așa? Acum sucevenii au nevoie de ajutor!,” a spus dânsa, iar vocea ei striga, dar cine o ascultă?
Mihaela Munteanu, o altă figură cheie, a adus un plus de dramatism, spunând că refugiații ucraineni înțeleg perfect ce înseamnă să fii în nevoie, iar de gratitudinea aceasta, că au fost tratați cu căldură, nu mai are rost să discutăm, dar e clar că soarta lor se leagă de cea a sinistraților, și cu mic și mare, de la bunicuțe de 85 de ani până la mămici cu copii, oamenii au sortat benevol donațiile care mai mult sau mai puțin sunt necesare, deoarece când apa îți invadează casa, hainele devin ultimul lucru la care te mai gândești, nu-i așa?
De asemenea, coordonatoarea a mai spus, informațiile sunt vitale, vom trimite transporturi, dar ce se întâmplă când hârțoaga nu ajunge la timp? Dacă donațiile sunt premature sau tardive? „Nu mai trebuie apă și haine”, a anunțat cineva, dar să ne întrebăm: ce rău vă poate face un pic de îmbrăcăminte, doar așa, ca un gest de bunăvoință? Banii și materialele de construcție se caută, dar cine are timp de așa ceva când ziua e deja bine înaintată?
Așadar, cineva, au venit și de la TVR să ne facă parte din campania „Împreună facem bine”, o campanie care sună bine, dar să vedem cam cât bine face cu adevărat? Povestea e aceeași, e ușor să ne dăm bine, dar este greu să ne implicăm cu adevărat. Cu toate acestea, mesajul rămâne: „Împreună facem bine” și „În spatele apei stă nevoia reală”, dar oare câtă vreme va mai dura până când cuvintele vor deveni fapte?
“`
